Sign up with your email address to be the first to know about new products, VIP offers, blog features & more.

Unde mănânci cel mai bun ștrudel cu cireșe în Budapesta și care e treaba cu vaporul…capitalist

Două fete cucuite, pălăria de rigoare, o hartă și niște bascheți comozi. Am luat Budapesta la pas fără documentare prealabilă prea multă. Am marcat pe hartă ce vrem să vedem și am pornit la drum. Budapesta e masivă, impresionantă și respectuoasă față de trecut. Budapesta este gurmandă (periculos de gurmandă pentru siluetă) și veselă. Și dacă mai e și însorită, te imbie la plimbări nesfârșite pe malurile Dunării. Budapesta e petrecăreață, chiar și înfrigurată pe vasele care glisează agale pe sub podurile plictisite în a poza pe lumină ori pe noapte.

 Budavar, Castelul Buda este ca un pas înapoi în istorie. Doar miile de clickuri care salvează tot atâtea selfiuri și fotografii te trezesc din reverie. Altfel, te-ai aștepta să descalece ca într-o poveste vreun husar frumos. Pentru acea poză desprinsă parcă dintr-o vedere, lucrurile arată …în realitate, nițel altfel.  

Oamenii așteaptă însă relaxați momentul de a prinde o arcadă numai bună de sprijinit agale cu o privire romanțată de urcat rapid pe FB, Insta și Snapshot. Rar auzi maghiara, în week-end, în centru.
Budavar sau Castelul Buda pare mai degrabă un Turn Babel în care răsuna engleza, olandeza, italiana, spaniola, germana sau sârba. 

Infuzate de soare și istorie, ne-am retras norocos la ceea ce am aflat ulterior că a fost prima cofetărie deschisă în Europa. Cel puțin așa se laudă oamenii locului. Nu mică ne-a fost mirarea când am văzut că turiștii cumpărau prăjituri si le mâncau în lipsă de loc pe stradă sau pe treptelele cochetului local. Coferăria se numește Ruszvrum și are cel mai bun strudel cu cireșe pe care l-am mâncat vreodată. Și da, iubesc strudelul. Atât de bun că nu a rezistat cât să îi fac poză. Puteți vedea meniul însă aici . Noi am stat afară la soare, la terasă. Dacă veți intra, veți vedea însă tejgheua din lemn de cireș care este aceeași de la deschiderea din 1827. Cofetăria este mică și pare mai degrabă o cameră de oaspeți a unei mătuși simpatice iubitoare de ceai și dulciuri bune. 

Că tot sunt la capitolul mâncare iar iubirea de locuri de vacanță ca și de persoane fizice trece prin stomac (ce mai incolo și încoace, acesta e adevărul) noi am mâncat bine de tot la Nagy Fa-Tal Konyhaja, cu alte cuvinte Hungarian Hell’s Kitchen unde se poate mânca o supă gulyas bună dar există prin meniu, printre cârnați și feluri nenumărate de carne de vânat și un platou delicios (extra caloric) pentru vegetarieni. În plus, supa cremă de ciuperci a fost delicioasă. Și nu ratați să puneți csipos paprika în mâncare sau pe pâine…un fel de ketchup din ardei iute cu sare, varianta home made. Puteți stinge fierbințeala iuțoasă cu un pahar de vin alb sec Tokai. Și dacă tot încălcăm regulile dietelor în vacanță nu ratați un kurtos kalacs. Noi am nimerit, din greșeală, din nou în cel mai bine punctat local de pe tripadvisor unde se vinde kurtos în Budapesta. Ah, și să nu uit…trebuie să stați la coadă pentru înghețata în formă de trandafir. Gelateria Rosa se află în apropiere de Catedrala Sfântul Ștefan. Am stat la coadă, am luat și nu am regretat. Există și sorbet pentru vegani. 

 Trebuie să ajungeți și la Citadelă pe dealul Gellert. Citadela e loc ideal pentru fotografii de sus cu Budapesta. Dincolo de peisaj, veți fi impresionați de monumentul din apropiere .

Tot pe Dealul Gellert este Statuia Libertății. Ungurii își respectă eroii. Și asta am văzut-o și aici dar și în numeroasele locuri memoriale precum Piața Libertății, Muzeul Comunismului și lanțurile grele din fața lui sau pantofii de pe malul Dunării (o imagine atât de puternică încât liniștea se lasă instant iar oamenii fac fotografii șoptind).

Dar să ne veselim nițel….și să facem o crozieră de Dunăre. Pe seară. Să vedem luminițele. Și să fim îmbrăcate trendy. În geci de piele. Și pălărie cu ochelari. Ceva e în neregulă? Zâmbiți și aveți răbdare să vă spun. Când ne-am cumpărat bilete, amabilul vânzător ne-a arătat două variante de  firme. Același traseu, la o firmă era 9 euro iar la alta 19 euro. Întreb cu un zâmbet larg: “De ce?” Îmi răspunde scurt: “Capitalism” și îmi întinde două bilete la 9 euro. Diferența am simțit-o pe propria piele (ad literam) pe punte. Vaporașul avea o singură zonă acoperită, în timp ce Legenda (varianta de 19 euro) avea geamuri de protecție împotriva brizei aprige. Drept urmare, am înghetat precum pe Titanic, fără finalul tragic. Cu ultimele simțiri în degete am făcut poze în timp ce un britanic cherchelit dar simpatic insista să îmi spună că el e la Cambridge. Deci, da…alegeti capitalismul! În rest, Budapesta clar mai merită un drum să testăm băile și să mă conving că strudelul e chiar așa de bun. Poate ar fi nevoie în acest sens de niște plimbări repetitive, la cofetărie.

No Comments Yet.

What do you think?

Your email address will not be published. Required fields are marked *