All Posts By Nagy Julia

Ateliere online și concurs de programare pentru adolescenți

de Posted on 3 minute de citit

Vremurile pe care le trăim ne demonstrează cât de importantă este educația digitală iar cunoștiințele de programare devin esențiale.

Orange România a lansat cea de-a șaptea ediție a SuperCoders, program de educație digitală în care copiii cu vârste între 10 și 14 ani din toată țara învață gratuit noțiuni de programare în Caravana SuperCoders, pe care le pun ulterior în practică pentru a câștiga premii în Concursul național. Atelierele au loc exlusiv online, adaptate măsurilor anti-epidemice.

Cum te înscrii și când au loc atelierele?

Elevii se pot înscrie la unul dintre cele zece ateliere online de introducere în limbajul de programare Scratch și la webinarele de specialitate, unde mentori le vor fi persoane cunoscute și îndrăgite de ei din gaming, vlogging sau design de joc. Orele au loc pe platforma Zoom

Locurile se ocupă pe principiul primul înscris, primul confirmat, în limita a 50 de locuri/atelier  iar participanții la atelierele online intră automat într-o tombolă cu premii Orange. 

Înscrierile se închid la ora 18.00 în ziua precedentă atelierului. Tematica este identică de la un atelier la altul.

  • Atelier 1: 26 octombrie, interval 17.00 – 18 30;
  • Atelier 2: 28 octombrie, interval 17.00 – 18 30;
  • Atelier 3: 30 octombrie, interval 17.00 – 18 30;
  • Atelier 4: 02 noiembrie, interval 17.00 – 18 30;
  • Atelier 5: 04 noiembrie, interval 17.00 – 18 30;
  • Atelier 6: 06 noiembrie, interval 17.00 – 18 30;
  • Atelier 7: 10 noiembrie, interval 17.00 – 18 30;
  • Atelier 8: 16 noiembrie, interval 17.00 – 18 30;
  • Atelier 9: 18 noiembrie, interval 17.00 – 18 30;
  • Atelier 10: 20 noiembrie, interval 17.00 – 18 30;

Ce vei învăța?

  • crearea unei adrese de email
  • orientare pe platforma Scratch
  • dezvoltarea de competențe tehnice de bază prin construirea de animații în Scratch
  • încurajarea exprimării creativitătii prin crearea unei povești
  • experimentarea unui proces nou de învățare, ghidat de traineri tineri și pasionați de educație și tehnologie

Next level: etapa a II-a

În cea de-a doua etapă, Concursul național, copiii sunt provocați să îi vină din nou în ajutor eroului Coder, personajul principal al programului, și să își folosească imaginația și abilitățile lor de programare vizuală pe platforma online Scratch ca să încheie cu succes o nouă misiune.

Micii programatori trebuie să dezvolte începutul de poveste și să îl transforme într-o animație care să îl ajute pe Coder în deblocarea impasului spațio-temporal în care se află.

  • 22 noiembrie, ora 23 59 – termen limită pentru înscrierea în concurs
  • 23 noiembrie – 7 decembrie – jurizare
  • 8 decembrie – publicăm pe această pagină lista intermediară a caștigătorilor
  • 10 decembrie, ora 23 59 – termen limită pentru submiterea contestațiilor
  • 14 decembrie – publicăm lista finală a câștigătorilor
  • ianuarie – aprilie 2021 – are loc Academia online

 Valoarea totală a premiilor puse în joc depășește suma de 5.500 RON, la care se adaugă șansa de a câștiga unul dintre cele 50 de locuri la Academia online, modul avansat de programare, în cadrul căruia copiii vor învăța noțiuni introductive de Phyton pe parcursul a 12 săptămâni de curs online.

Ce spun organizatorii?

Alte două componente noi în această ediție sunt cele dedicate partenerilor strategici ai programului: ateliere de predare în online pentru profesorii de informatică din rețelele Fundației Orange și a Simplon România și o serie de webinare pentru copiii din 10 școli din mediul rural, incluse în programul Digitaliada al Fundației Orange. 

Noua ediție SuperCoders a fost adaptată la contextul de învățare online și se dezvoltă, prin introducerea webinarelor de specialitate, care să îi inspire pe copii în exersarea abilităților de programare prin joc, a declarat Veronica Dogaru, Head of Corporate Communications & CSR Orange România.

 

Programul SuperCoders este dezvoltat din 2014 de Orange România împreună cu Simplon România, cu scopul de a promova educația digitală și folosirea responsabilă și utilă a tehnologiei în rândul tinerei generații.

Până acum, peste 2500 de copii din toată țara au beneficiat de experiența participării în program și au învățat noțiuni introductive sau avansate de programare. Programul SuperCoders este o inițiativă #PentruMâine și contribuie la angajamentul de responsabilitate socială a Orange România, de a construi împreună un viitor mai bun, cu ajutorul tehnologiei. 

Toate detaliile pentru înscrieri le gasiti aici .

 

 

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash

Distribuie

10 ani de când instagramăm: La multi ani, INSTAGRAM!

de Posted on 3 minute de citit

De 10 ani o aplicație ne provoacă să ne vedem viața prin intermediul lentilei camerei de pe pe telefon. Printre primele gândite în primul rând pentru utilizarea pe smartphone-uri, aplicația Instagram s-a transformat într-un deceniu într-unul din cele mai puternice instrumente de branding și marketing.

O carte scrisă de o jurnalistă talentată din America – ”#nofilter. Povestea Instagramului” surprinde istoria fără filtre a acestei aplicații iar în curând va fi publicată, tradusă în limba română, la Editura Corint.

Am avut un dram de contribuție și abia aștept să vă împărtășesc despre ce este vorba.

Notați-vă în calendar: luna noiembrie. Revin cu detalii.

Până atunci aflați în rândurile de mai jos:

  • care a fost prima fotografie postată pe Instagram și
  • care care sunt noutățile lansate de aplicație cu ocazia sărbătoririi a 10 ani de existență online.

Prima fotografie pe Insta – un câine

Povestea aplicației începe cu imaginea unui câine, lângă un stand de tacos în Mexic, realizată de unul dintre fondatorii Instagram, Kevin Systrom.

Fotografia încărcată cu câteva luni înainte de lansarea oficială a aplicației va rămâne în istorie ca prima fotografie de pe rețea.

Postată cu titlul ”kevin test”, Systrom avea să recunoască peste ani că dacă ar fi știut că avea să rămână ”prima fotografie pe Instagram” poate s-ar fi străduit mai mult. Fotografia are apropae 190.000 de like-uri (n.r. la momentul scrierii acestui articol) și peste 52.000 de comentarii.

View this post on Instagram

test

A post shared by Kevin Systrom (@kevin) on

Fastforward 10 ani – ce e nou

Instagram marchează un deceniu cu noi opțiuni care vor deveni disponibile precum: Stories Map care îți va pune pe hartă insta story-urile din ultimii trei ani.

sursa foto : Instagram

Odată cu actualizarea, utilizatorii Instagram de pe iOS și Android pot opta între mai multe iconițe în nuanțe de portocaliu, galben, verde, violet, negru, alb și multe altele. Există, de asemenea, o pictogramă Pride de culoare curcubeu și mai multe versiuni de pictograme clasice, pentru nostalgici. Pe unele telefoane a apărut această opțiune, pe altele nu. Dar,  fiți pe fază.

În plus, sunt câteva opțiuni nou anti-bullying: mesaje jignitore ascunse și avertizări pentru cei care postează astfel de mesaje.

 

Cum ne-a schimbat Instagram viața

Pe Insta s-au născut influencerii, Instagram ne-a schimbat vacanțele, ne-a inspirat design-ul locuinței și ne-a modificat obiceiurile de a servi masa: Întâi INSTA, apoi mâncare. O fi bine? O fi rău?

La ceas de sărbătoare mie îmi place să privesc partea plină a paharului.  Instagram este una dintre aplicațiile care ne ajută să ne descoperim creativitatea, să fim atenți la detalii, să căutăm ineditul, să îmbinăm muzica și imaginea.

Evident că sunt o grămadă de aspecte negative ce vin la pachet: bullying, hate, conturi și followers fake, conținuturi și comentarii neadecvate.

Până la urmă – nu rețele de socializare oricare ar fi ele sunt neapărat rele (evident trebuie să fim atenți la ce date furnizăm și cum se folosesc acestea) ci modul în care noi ne folosim de aceste instrumente.

În loc de concluzie, vă las câteva fotografii de pe Instagram care au făcut istorie așa cum notează și articolul aniversar de pe blogul instagram: primul selfie pe Insta din spațiu, Beyonce însărcinată și … Papa Francisc – prima fotografie postată în 2016 când s-a alăturat pe rețeaua de socializare.

Distribuie

Zoom in și zoom out în timp de pandemie: Ce faci când munca și vacanța se suprapun

de Posted on 5 minute de citit

Valuri, culmi, apă sărată, pădure de brazi. La vreo 1200 de metri altitudine diferență, biroul meu are background-uri diferite. O modificare de text la malul mării și editări foto pe terasa cabanei într-o pauză de traseu: munca și vacanța sunt altfel în 2020, iar altfel nu înseamnă rău. Zoom in – muncă, zoom out vacanță și invers.

Eram obișnuită cu munca remote și înainte dar perioada încărcată din zilele pe care le trăim m-a obligat însă să învăț să fiu eficientă oricând, de oriunde și să mă bucur de fiecare zi, cum o fi.

Iar acest ”cum o fi” m-a plimbat în ultimele 72 de ore de la 2 Mai la Măgura, testând în acest timp un birou ”on the go”, fără cabluri.

Echipamentul de muncă și vacanță din rucsac: laptopul MateBook X Pro, ceasul GT 2e, telefonul P40 Pro și FreeBuds 3i, în teste de la Huawei.

În acest articol vei afla:

  • cum mi-am transformat șezlongul …în birou iar lebedele mi-au fost colege de …palier, la pauza de masă
  • la ce tură pe munte am mers cu laptopul în rucsac
  • ce apreciez la un ceas smart în vacanță
  • cum faci poze reușite la distanță și ce criteriu esențial trebuie să îndeplinească niște căști pentru mine

O zi de muncă pe șezlong

 

Câte gadgeturi, atâtea cabluri – de fapt cablurile au început să depășească numărul pantofilor și genților la mine – ceea ce deja e grav. Așa că m-am bucurat de provocarea de a petrece o zi de vacanță și …muncă fără vreun încărcător la mine. Primul test: o zi de plajă la 2 Mai, un plan făcut în grabă, executat cu cremă de protecție solară și editare de texte sub umbrelă.

 MateBook X Pro cântărește 1,33 kilograme și a ocupat mai puțin loc în rucsac decât prosoapele de plajă. Bateria de 56Wh am testat-o cu o zi de muncă …și temperaturi mari. Laptopul a rezistat de dimineață de la 8 de când l-am scos de la încărcat până seara când am transferat pozele de la apus. Nu pot spune același lucru despre părul meu.

 

În fotografie – un moment elocvent pentru ziua petrecută la mare: ”Vii în apă?” – a fost întrebarea. Răspunsul meu: ”Stai să răspund la telefon”. Și da, apa a fost grozavă, fără alge și cu valuri, cât să te bucuri de ele fără teamă.

Spre seară, am pus tech-ul pe pauză…până când la masă am zărit un grup de lebede. Zoom in …spectacol al naturii, zoom out relaxare la mal. Fotografiile cu P40 Pro le-am făcut din același loc, o demonstrație faină a capacității sistemului Leica Ultra Vision cu senzor de profunzime pentru a suporta zoom-ul supersensibil de până la 50x. Ce imi mai place la P40 Pro sunt culorile saturate și modul în care face fotografii pe noapte. Și thumbs up pentru filmarea cinematografică 16:9.

 

De la mare, la munte, de pe telefon, pe laptop

După mare a urmat muntele. Piatra Craiului, checked in. Traseu: Măgura- Izvorul lui Botorog – Cabana Curmătura – Prăpăstiile Zărneștilor și înapoi în Măgura. O tură de vreo 5 ore în total cu o pauză de cafea și transfer de fotografii la Cabana Curmătura unde soarele ne-a făcut pe plac iar cerul senin ne-a lăsat să admirăm crestele.

 

La o cafea am mutat fotografiile de pe telefon pe laptop folosind funcția One Hop care permite transferul rapid de fișiere între două dispozitive doar printr-o atingere.

Pui telefonul pe laptop în dreptul zonei semnalizate printr-un sticker Huawei Share și ai …pe desktop …smartphone-ul. Trebuie să ai activat Bluethoot și NFC pe telefon iar laptopul și smartphone-ul să fie conectate la același Wi-Fi. În plus, chiar și când nu ai conexiune la net pe laptop poti să transferi fotografii sau documente. Pe ecran o să îți apară un QR cod pe care îl scanazi cu telefonul și te poți apuca de treabă.

Huawei Multi-screen Collaboration îți permite transformarea celor două dispozitive într-unul singur. Dincolo de transfer de date, poți să gestionezi apelurile și conferințele video trecând de pe camera telefonului pe cea a laptopului, cameră ascunsă într-o tastă.

Cred că din toate funcțiile – conectarea simplă a laptopului cu telefonul mi-a plăcut cel mai mult și m-a scăpat de ceva bătăi de cap. Editarea de fotografii și texte pentru postarea aceasta le-am folosit folosind această funcție.

Asul din mânecă și ceasul de la încheietură

Din dress-code-ul meu zilnic face parte ceasul smart iar în vacanțe ceasul smart este device-ul ideal care să te țină deconectat și totuși … suficient de conectat prin acces rapid la apeluri și mesaje. Pentru mine, în vacanță un ceas trebuie să țină mult.

Iar GT2 e m-a ținut și la mare și la munte, și încă nu l-am încărcat. Când scriu articolul sunt deja 5 zile de la ultima încărcare, autonomia ceasului se întinde până la două săptămâni în funcție de activarea funcției GPS.

Monitorizează 100 de moduri sport. Eu am avut activat pe tura de munte modul Hiking mountain. De la pensiunea din Măgura unde m-am cazat și până la Cabana Curmătura am parcurs 7,74km, cu o viteză medie de 3,43km/h (viteza maxima 5,18km/h), cu o inimă bătând cu spor în medie 146bpm și am ars 869 calorii. Grafica faină de pe ceas și din aplicație care îți stârnește mândrie este cea care îți arată evoluția turei de hiking pe altitudine. În cazul meu de la 682 de metri altitudine la peste 1200. Și în timpul turei mi-am măsurat și nivelul saturației de oxigen din sânge (SpO2). Am avut 92, respectiv 95 la sută – în zona verde, deci sunt bine.

Asul din mânecă din arsenalul tech a fost însă…în ureche. Singurele căști pe care le pot purta eu – înafară de modelele over-ear sunt cele in-ear cu căpăcele de silicon pentru că am urechile mici și nu stau altfel căștile. FreeBuds 3i bifează acest criteriu esențial pentru mine. Design-ul este unul closed fit in-ear. Tehnologia de anulare activă a zgomotului este integrată și am testat-o la mare când deși stăteam distanțați social, muzica din boxele unei terase răsuna puternic. Și da – o autonomie bună, de o zi de muncă și …de vacanță.

Distribuie

În vremuri de pandemie: iVideo, fii memorabil(ă)

de Posted on 4 minute de citit

Pandemia ne-a schimbat viețile în ultimele luni cum numai în SF-uri ne imaginam demonstrându-ne astfel cât de fragilă era viața noastră obișnuită. Aceste momente de transformări sociale disruptive ne-au obligat să ne confruntăm temerile, preconcepțiile și valorile.

Viața mult blamată din fața ecranelor a devenit o rutină. Teama de a te pune în fața camerei a fost surmontată de nevoie iar comunicarea video s-a transformat într-un standard. De la ședințele corporate prin video-call, la marketing video pentru micile și marile afaceri, de la cursurile online, la orele de fitness transmise pe FB, de la întâlnirile cu medicii și terapeuții online, la cumpărături în mediul virtual – toate împreună brodează un univers încă haotic al imaginilor în care dacă I(ai)video nu e suficient. Pasul necesar este să fii memorabil(ă).

Despre identitate vizuală

Identitatea vizuală este un concept pe care-l asociem la prima vedere cu brandurile, cu companii. În vremuri în care vizualul a devenit însă un mod de viață, conceptul se aplică fiecăruia dintre noi. Când spui brand, spui cunoscut și recognoscibil. În marea de construcții video – devenite accesibile oricui prin intermediul tehnologiei – elementele distinctive sunt cruciale.

Fondatorul gigantului Amazon, Jeff Bezos a afirmat la un moment dat iar remarca a devenit reper – că brandingul este „ceea ce spun oamenii despre tine atunci când nu ești în cameră”.

Construcția identității vizuale personale începe cu întrebarea: Cum vreau să fiu văzut? Iar drumul interogativ continuă cu: Ce trăsături mă fac unic? Și da, suntem unici fiecare dintre noi. Ce trăsături vreau să fie vizibile? Sau ce trăsături vreau să îmi asum? Ce pasiune mă definește? Răspunsurile nu vor fi instant. Este o călătorie, un proces.

Memorabili sunt cei care ies în evidență

Uneori încercăm, în mod voit, să diminuăm elementele care ne scot din tipare din teama de a nu ieși din rând. Extraordinarul este de multe ori exact precum construcția acestui cuvânt: extra-ordinar = ieșit din ordinar, născut din comun și devenit extra.

A găti este ceva comun, o preocupare cotidiană care atunci când e însuflețită de pasiune poate deveni extra-ordinar, un succes dacă este acompaniat de elemente recognoscibile și de cosecvență. Povestea Jamila a început într-o bucătărie de cartier din Giulești. Acum succesul se măsoară în 1,2 milioane de subscriberi pe Youtube.

La început nu vedeai decât mâinile ei, elemente devenite de neuitat: mâini de bunicuță fără să fie bunicuță, citeam pe undeva o descriere care mi s-a părut perfectă. Fără să o vezi știi că e ea. Sunt mâinile care frământă, amestecă și care promit rețete care să iasă oricui. Iar rețetele ies. Geanina pe numele ei a construit un brand de la zero. A învățat împreună cu soțul ei să creeze video-uri, fără a avea o pregătire în acest sens.

Cât de mult contează culorile și logou-ul

Culorile și logoul sunt elemente ale identității vizuale care plasează în memoria urmăritorului un semn de carte. Chiar dacă nu conștientizăm culorile spun multe. Fiecare culoare este asociată tradițional cu trăsături sau stări și stârnește răspunsuri emoționale. Roșu de exemplu este o culoare asociată deseori cu pasiune și energie iar albastrul sugerează calmitate și stabilitate.

Într-o piață aglomerată, o culoare sau o combinație de culori înseamnă pasul în față Culoarea nu trebuie tratată în niciun caz ca un element secundar, ea poate defini memorabilitatea identității vizuale. Gândiți-vă la logoul colorat Google sau simbolul alb minimalist Apple.

Marques Brownlee la 14 ani înregistra primul vlog – un review după ce își cumpărase un laptop. La 25 de ani are 11,7 milioane de subscriberi pe youtube și este considerat unul dintre cei mai buni review-eri, vloger pe tech de pe glob.

Culorile din logoul lui: roșu (energie cum spuneam mai sus) și negru (sofisticat, putere) pe un fond alb (claritate, simplitate). Logoul a fost îmbunătățit de-alungul anilor, culorile însă au rămas aceleași.

Spuneam la începutul articolului că identitatea vizuală nu trebuie să o atribuim doar zonei de business ci fiecăruia dintre noi. Prezența noastră vizuală poate deveni un brand. Hainele, bijuteriile, modul în care ne machiem sau nu – toate acestea pot deveni un trade mark care va aduce aminte utilizatorului/urmăritorului de noi …”atunci când nu suntem în cameră”. Gândiți-vă la tricourile cu mesaje purtate de Andi Moisescu în emisiune Apropo Tv devenite elemente centrale.

Cu gândul mereu la public: cui ne adresăm

Și când ne construim identitatea vizuală trebuie să ne gândim la public, la urmăritorii noștri, celor cărora ne adresăm. Cum este acel public și în ce măsură trăstura noastră unică, elementele noastre care ne scot din rând îi răspund întrebărilor, așteptărilor și nevoilor sale.

Te provoc să ieși din rând, să fii memorabil(ă). Cum ajungi acolo? E o călătorie care până la urmă te va învăța mai multe despre tine, dându-ți încredere. În cuvintele lui Nelson Mandela: ”Totul pare imposibil până se îndeplinește” – ”Everything seems impossible until it’s done”.

Te aștept să începi această călătorie la cursul iVideo – Cum să faci Video Content care să placă. Ne vedem pe 19 și 26 octombrie. Online.

 

Photo by William Bayreuther on Unsplash

Distribuie

Dragoș Iliescu, expert în testare: Educația online la noi este complet rudimentară

de Posted on 7 minute de citit

Cu noul an școlar care bate la ușă, modul în care va începe școala este încă incert. Va începe – aceasta este singura certitudinea susținută de autoritățile centrale.

În așteptarea răspunsurilor, în funcție de scenariile locale, l-am întrebat Dragoș Iliescu expert în testare şi colaborator OECD cât de pregătit este sistemul educațional din România pentru școala online și hibrid.

Veți afla din acest interviu:

  • de ce predarea online – așa cum este ea utilizată în România este mult mai slabă, decât cea față în față dar și cum școala online poate să descătușeze creativitatea dacă este folosită bine.

  • ce înseamnă gamification în educație.

  • care sunt efectele pe termen lung ale implementării deficitare a educației online.

Iulia: Care sunt diferențele între predarea online/off line/hibrid?

Dragoș Iliescu: Există destule diferențe – sigur, cea mai importantă este locația, a doua în termeni de importanță este flexibilitatea: predarea/învățarea online oferă flexibilitate mai mare în termeni de resurse care pot fi implicate, în termeni de timp (când și cât alegi să petreci pentru a învăța).

Datele arată destul de clar că în cazul educației de masă a copiilor și adolescenților educația realizată exclusiv online nu aduce aceleași beneficii precum educația față în față – deci nu o poate înlocui – dar că este un adjuvant extraordinar atunci când este utilizată împreună cu (și pentru a se adăuga la) predarea față-în-față.

Photo by Roman Mager on Unsplash

Totuși, educația online la noi este complet rudimentară – computerul este utilizat doar ca o mașină de transmitere a exact acelor informații și în același fel structurate precum s-ar fi înâmplat în clasă. Avantajele educației online nu sunt acestea: utilizată așa, predarea online este evident mai slabă decât cea față în față: face același lucru, dar mai prost.

I: Copiii, adolescenții și tinerii asociază ecranele în primul rând cu distracția. Tranziția de la ”ecran=distracție” la ”ecran=școală” s-a făcut sub presiune iar interesul lor în timp poate să scadă. Cum se poate menține atenția și cum se poate spori capacitatea de învățare online?


Dragoș Iliescu: Da, e corectă observația copiii asociază ecranele preponderent cu joaca. Dar acesta e un imens avantaj – și e răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Cum poți face școala mai plăcută, cum poți menține interesul elevilor concentrat pentru o perioadă suficientă, cum sporim capacitatea de a învăța online? Transformând școala în joacă, sau măcar dându-i o componentă ludică. Cred că asta e o chestiune fundamentală de atitudine: mulți din dascălii noștri o să spună mai degrabă ”ei, până aici: școala e treabă serioasă, nu ne jucăm cu ea” – sigur că da, dar haideți să nu confundăm obiectivul (serios) cu modalitatea de transmitere.

Copiii învată mai mult și mai bine prin joacă – până și adulții învață mai mult și mai bine prin joacă – deci de ce să nu utilizăm asta în avantajul nostru? E ca și cum ne-am duce să facem lecția de clasa 1 în parc, printre tobogane, leagăne și balansoare – ne ducem în terenul lor de joacă, în tabletă.

E nevoie pentru asta nu doar de resurse educaționale dedicate pentru acest mediu (și mai accentuat ludice) – și pot accepta faptul că asta durează să dezvoltăm – ci mai ales de o regândire a lecțiilor ca motive de joacă (măcar mentală, ideatică).

Există o anumită arhitectură a unui eveniment ludic și această arhitectură trebuie absorbită în lecții. Se discută azi mult de ”gamification” și în parte la asta mă refer și eu – ”gamification” poate fi rezonabil de ușor de implementat chiar fără sisteme dedicate. Dar sunt și alte aspecte, legate de durata unui ”eveniment educațional” în cadrul unei lecții, numărul acestor evenimente, oportunitatea ca elevul să se comparare cu alți elevi sau cu un standard … multe altele. Nu e nici teribil de simplu, dar, sincer, nici teribil de dificil să formăm profesorii pentru a înțelege aceste lucruri – iar de aici la implementare nu e mare distanță.

I: În multe cazuri – ultimul semestru a fost unul pierdut. Mulți copii nu au și nu au acces la device-uri și la net. Riscăm să avem o generație/generații pierdute? Ce categorie de vârstă este cea mai expusă acestui risc? (clasele terminale, altele – a XI-a , a VII-a ?)


Photo by Thomas Park on Unsplash

Dragoș Iliescu: Ei, nu cred că vom avea generații întregi pierdute. Școala nu este singura modalitate de formare și de dezvoltare și nu putem spune că ”au pierdut complet 6 luni” – cel mult că au pierdut un procent din lucrurile care contribuiau la dezvoltarea lor, în acele 6 luni. Cred că elevii din clasele mai mici o să sufere mai puțin – eu am de ex. un copil în clasa 1 și nu cred că este groaznic că au pierdut o parte din aceste 6 luni. Nu e bine, de bună seamă, dar nu e un capăt de țară – pentru că mai toate competențele pe care trebie să le asimileze în clasa 1 sunt ușor recuperabile; mulți dintre copii le au deja. Haideți să trivializez un pic (da, știu că lucrurile nu sunt atât de simple, dar îngroș și eu tușele, ca sa ilustrez problema): până la urmă tot ce trebuie să învețe este să scrie, să citească, să adune și să scadă numere cu 2 poziții. Eh, asta poate învăța și în următoarele 2-3 săptămâni dacă nu știe încă. Și mai are timp să recupereze, fără doar și poate.

Cred însă că dacă a trecut clasa a 12-a peste tine și nu ai făcut jumătate din materie, pe aceea nu mai ai de unde să o recuperezi. Cu cât clasele sunt mai mari, cu atât materia este mai specifică, mai puțin generală – și aspectele specifice au trecut și nu le mai recuperezi, nu mai ajungi altă dată la ele. Gata, a trecut chimia anorganică, nu o mai facem altă dată, acum facem chimie organică. Gata, a trecut istoria medievală a românilor, s-a făcut anul trecut, când noi nu am făcut – la revedere, e pierdută.

I: Suntem din păcate în top la analfabetism funcțional. Cât de mult poate contribui la aceasta stare de fapt școala online pusă în practică deficitar?

Dragoș Iliescu: Analfabetism functional: spun și eu ca Jean Constantin în Secretul lui Bachus – ”Aceste cuvinte ne doare”. Din păcate e una din problemele masive ale României și tot din păcate nu am văzut încă o abordare rațională pentru atacarea acestei probleme. Nu pot să îmi dau seama dacă școala online o să contribuie la accentuarea problemei sau nu – nu am date științifice care să mă ajute să argumentez într-un fel sau în altul.

Bănuiala mea este că va contribui la adâncirea problemei – pentru că educația exclusiv online, într-o țară precum România, nu face decât să accentueze disparitățile.

România este unul din statele europene cu cele mai mare niveluri de disparitate în funcție de statutul socio-economic – cu alte cuvinte, dacă vom compara rezultatele elevilor români la PISA sau TIMSS, sau din partea mea la evaluările naționale sau Bacalaureat, în funcție de statutul socio-economic al familiilor lor (al afluenței, al nivelului de venit, cum vreți să îi spunem), o să observăm diferențe ca de la cer la pământ.

Dacă te-ai născut sărac în România ai practic zero șanse să ieși din sărăcie e o spirală a neîmplinirii.

Iar sistemul educațional, care ar trebui să asigure egalitate de șanse și să fie motorul pentru mobilitatea socială ascendentă, în mod evident nu se achită de această sarcină fundamentală. Mă rog, sărăcia e problema numărul 1 a României și e normal poate să se răsfrângă în toate aspectele vieții noastre – deci de ce nu și în educație? Deci copiii săraci au acces la educație de mai proastă calitate.

În ce fel poate rezolva această problemă educația online? Păi dacă privim partea plină a paharului am putea spune că, sigur, prin resurse online și prin accesarea lor la distanță și un copil sărac poate avea acces la lecțiile celui mai bun profesor din țară.

Dar nu pot să nu mă uit și la partea goală a paharului și să mă întreb cum pot copiii săraci ai unei familii cu 5 copii să aibă acces la acste resurse, când au în casă o singură tabletă, nu au internet și locuiesc totți în 2 camere? Accesul la resursele online și oportunitatea de a participa în condiții decente la educația oferită online nu e o problemă care să poată fi ignorată sau împinsă cu ușurință pe elev. Acesta e motivul pentru care eu cred că problemele se vor accentua doar prin educația oferită exclusiv online.

I: Cum e la alț
ii? un model de școală online/hibrid din Europa de urmat?

Photo by Angelina Litvin on Unsplash

Dragoș Iliescu: Nu există un astfel de model – din simplul motiv că nimeni nu trecuse atât de radical spre imbricarea off- si on-line-ului.

Sigur, vom vedea in urmatoarele 6-12 luni unele sisteme educaționale din Europa migrând mai hotărât și mai eficient decât altele spre acest melanj. Dar deocamdată nu, nu avem.

Avem, sigur, state în care tehnica de calcul a fost atrasă mai mult ca adjuvant al sistemului de predare tradițional, însă în mod cert chiar și în aceste cazuri computerul si online-ul nu erau nimic altceva decât niște resurse suplimentare – nicidecum parteneri egali.

 

 

 

 

Distribuie

Work in progress: O hartă a școlilor conectate la internet. Vezi varianta BETA

de Posted on 2 minute de citit

Jumătate din populația lumii nu are acces la internet iar 360 milioane de tineri NU sunt online. De la aceste realități statistice a pornit o inițiativă care se dorește a fi globală: cartografierea tuturor școlilor conectate la internet.  Proiectul de mapare se numește Project Connect. Va cuprinde 35 de țări și va fi gata în 2023. 

”Criza sanitară a exacerbat situațiile surpinse în statistici iar în lumea celor fără conectivitate la net COVID 19 înseamnă că educația și munca s-au oprit (…) Conexiunea la internet poate însemna pe viitor includerea sau excluderea (n.r. din rândul lumii)”  spune Charlotte Petri Gornitzka, Director Executiv Adjunct Parteneriate – UNICEF care povestește în acest podcast alături de Heather Johnson, Head Sustainability and Corporate Responsibility Ericsson despre acest proiect lansat recent.

Ce apare pe hartă

Deja varianta beta a hărții poate fi consultată aici prin plimbarea mouse-ului pe țările din grafică.

De exemplu, Brazilia are peste 53 de mii de școli, dintre acestea peste 12 mii nu sunt conectate deloc la internet iar circa 10 mii de școli au net cu o viteză de 3Mbsp.

Sunt puține date momentan încărcate. La unele țări apare doar numărul de școli. În timp însă, odată cu popularea hărții cu informații ar urma să fie redate în timp real date care să evalueze calitatea conectivității la internet a fiecărei școli.

Cum se face cartografierea

Maparea se face prin colectarea si verificarea datelor existente din diverse surse, inclusiv prin implicarea locală a partenerilor dar și a celor interesați care se pot înscrie în proiect aici. În gestionarea și crearea hărții se folosesc și tehnologii de tipul machine learning. Datele sunt colectate și gestionate cu respectarea politicilor GDPR, asigură inițiatorii proiectului.

Câte școli sunt conectate la net în România

Pe harta Project Connect nu apar încă date despre România. Ce știm însă din anunțurile recente ale autorităților este că: în țara noastră aproape un sfert dintre clădirile în care învață elevii nu sunt conectate la internet.

Este vorba despre 5.000 de clădiri dintr-un total de 22.000. Încă 2800 de clădiri școlare vor fi conectate la internet prin fibră optică, au precizat guvernanții. Operatoriii de telefonie mobilă ar urma să se implice.

Comparativ cu multe alte state România stă bine statistic, dar dincolo de insenzivitatea numerelor sunt copii și – indiferent de colțul de lume în care trăiesc – pentru ei, zilele acestea, a nu avea acces la internet, poate înseamna și afectarea dreptului la educație.

Photo by Trung Pham Quoc on Unsplash

Distribuie

Peste 100 de emoticoane noi pentru mesajele text :)

de Posted on 1 minute de citit

Aplicațiile de mesagerie sunt în trend iar în emoticoanele au devenit nelipsite din mesajele noastre indiferent de vârstă și ocupație devenind ele însele o metodă de comunicare universală, relaxantă și amuzantă.

Se estimează că, la nivel global, aproximativ 45% din emoji trimiși sunt fețe fericite, iar 12% din totalul emojilor se referă la inimi de diferite tipuri.

Peste 100 de emoticoane noi-nouțe vor ajunge pe telefoanele noastre. Așa că vom putea insera în textele noastre chipuri zâmbitoare noi, grafice cu animale și mâncăruri. Printre noutăți: un emoticon zâmbitor dar care are și o lacrimă, un urs polar, două personaje care se îmbrățisează sau chipuri de bărbați sau femei cu fața parțial acoperită cu voal. 

Ele vor veni cu upgrade-ul Android 11 și iOS 14 prin toamnă cel mai devreme. Unele emoticoane au fost reproiectate pentru a arăta mai bine când telefonul este pe dark mode.

Distribuie

Hiking cu telefonul: O tură Instagram(abilă) în Munții Piatra Craiului

de Posted on 4 minute de citit

Traseu: Prăpăstiile Zărneștilor – Cabana Curnătura – vârful Piatra Mică – Fântâna lui Botorog

Telefon în teste:  Oppo Reno 3 Pro 5G

A spus cineva Măgura? sau mai bine zis #magura? Acum îmi pun bocanii în rucsac și am plecat.  Munții Piatra Craiului sunt spectaculoși iar satul Măgura este un loc numai bun de pornit în drumeții în care nu te vei mai sătura să te oprești pentru poze. Ideal așadar pentru o tură …la înălțime cu un telefon nou. Zis și făcut.

Vă plimb în articolul acesta din Prăpăstiile Zărneștilor până sus pe vârful Piatra Mică.  Partner de drum: noul model Reno 3 Pro 5G al chinezilor de la Oppo. Îmi propusesem inițial să pun la grea încercare telefonul, pe parcurs …lucrurile s-au schimbat un pic. Rezultatul a fost însă la …înălțime.

În acest material o să îți povestesc ce mi-a placut la capitolul foto-video la telefonul testat. Pentru început să spunem așa: Reno 3Pro 5G  pastreaza trendul camerelor quad pe spate şi al camerelor selfie decupate intr-o bulina in ecran. Ce nu se vede la exterior dar mi-a plăcut mult la testare este Ultra Steady Video si algoritmului OPPO de stabilizare al imaginii.

La drum prin Prăpăstii, poze și video-uri din mers

Traseul prin Munții Piatra Craiului l-am început cu o plimbare alertă prin Prăpăstiile Zărneștiului nu înainte de a plăti taxa de 5 lei de intrare în rezervație.

În zilele de week-end vei găsi în general un domn lângă o mașină inscripționată care îți va tăia bilet care este valabil 7 zile. Foarte corect și frumos, zic eu.

În plus, domnul respectiv te poate lămuri și cu traseele din zonă. Biletul poate fi plătit și online sau prin sms. Sau poți plăti îniante să ajungi la Măgura, la poșta în Zărnești.

Traseul Prăpăstiile Zărneștilor – Cabana Curmătura este marcat cu bandă albastra. Până în momentul în care începe urcușul prin pădure drumul între pereții impresionanți de calcar este ușor și relaxant pentru oricine.

Totuși, chiar și pentru această bucată ar fi bine să aveți încălțări de munte. Plimbarea în ritm alert în cazul de față am întrerupt-o de câteva ori – pe fugă – pentru fotografii și video-uri. M-am jucat un pic cu opțiunea Ultra Steady pe video. Am filmat din mers și mi-a placut ce a ieșit. Și la zoom face față iar imaginea nu pierde din calitate. Culorile sunt saturate în mod plăcut.

Oprire la cabana apoi …surpriza

Setea de munte la tura aceasta a fost mare. După câteva zile în care a plouat neîncetat am avut parte de o zi frumoasă cu nori spectaculoși pentru fotografii.

Nu aveam în plan neapărat și bucata de traseu cu bulina albastra Cabana Curmătura-Vârful Piatra Mică dar avântul grupului în care mă aflam ne-a mobilizat.

Nu vă ascund că atunci când am văzut lanțurile m-a luat un pic cu emoții dar a meritat din plin. Pe pisc am făcut puține fotografii căci atunci atenția trebuie să fie la picioare și la prize pe urcare. Din nou, thumbs up pentru stabilitatea imaginii. Ca să fiu sinceră …mâna mea nu era foarte stabilă după urcuș. Și un detaliu: telefonul nu mi-a alunecat din mână. Spatele frumos colorat este mat ( avantaj în plus: ”nu colecționează amprente”)

Coborârea de pe Vf. Piatra Mică am făcut-o sprea Fântâna lui Botorog, o coborâre solicitantă pentru genunchi iar bețele pot fi utile.  Peisajul te fură la tot pasul. Lumina scaldă pădurea în jocuri amețitor de frumoase.

O poiană. Un sendviș. O măslină. Și selfie.

La coborâre, un popas. După 45 de minute – o oră (în funcție de pas și de numărul fotografiilor făcute) ajungi în Poiana Zănoaga, loc bun de o pauză și selfiuri fericite.

Deși îți vine să nu te mai ridici și să stai așa, fără niciun gând și să admiri munții, văile te pornești apoi spre bucata finală.  Încă o oră prin pădure și ajungi jos aproape de locul de pornire. 

Un verdict pentru telefon și amintiri frumoase

Victoria din nori și senzația de depășire a propriilor limite – fiind primul vârf pe care am urcat –  au meritat din plin drumul. Verdict pentru telefon?  Oppo Reno 3 Pro 5G este un telefon pentru cei pasionați de fotografiile cu telefonul.

M-am jucat și cu  SoLoop, aplicația de editare  Oppo care îți permite să montezi rapid și creativ. Poti adauga filtre, muzica, poti alege din template-uri de montaj (teme), efecte speciale și poți adăuga și text. Aplicatia este intuitivă, ușor de folosit.

Distribuie

Școala ”hibrid” din toamnă – cel mai probabil scenariu

de Posted on 2 minute de citit

61%  din profesori se așteaptă să înceapă noul an școlar într-un mediu de învățare hibrid – un amestec de învățare la distanță și tradițional, în clase.

87% se așteaptă să folosească tehnologia mai mult decât înainte, odată cu reîntoarcerea în sălile de clasă.

Așa arată rezultatele unui chestionar realizat de Microsoft în rândul celor aproape 500 de membri ai comunității Microsoft Education, reprezentând profesori și lideri ai instituțiilor de învățământ din întreaga lume. Ei au fost solicitați să împărtășească ceea ce au învățat pred#nd la distanță.

Ce au constatat profesorii?

Planurile tradiționale de lecție nu se traduc întotdeauna digital și, în multe cazuri, dascălii au concluzionat că nu pot recrea o zi de școală doar cu sesiuni live.

Răspunsul profesorilor la această situație – cel puțin al celor din comunitatea chestionată – a fost tranziția la un sistem mai flexibil care implică sesiuni înregistrate și live, ore de ajutor pentru teme și sarcini independente.

Dascălii din comunitatea amintită au învățat să folosească aplicația Teams pentru a preda lecții, pentru a se întâlni cu grupuri mici pentru sprijin și conectare și pentru a da și evalua teme. Profesorii de matematică folosesc OneNote pentru ca elevii să își prezinte activitățile iar funcția de test de la Forms este utilizată la sfârșitul lecțiilor, pentru a verifica nivelul de înțelegere al elevilor. Chiar și jocul Minecraft e utilizat de unii profesori. Despre asta am scris aici. 

Potrivit comunității Microsoft de profesori, peste jumătate au spus că „menținerea interesului elevilor în mediul digital” și „participarea elevilor” sunt provocările principale cu care s-au confruntat în timpul învățării la distanță.

Ceea ce a schimbat dramatic această perioadă a fost implicarea didactică a părinților care au preluat din atribuțiile dascălilor – a mai arătat analiza chestionarului amintit. Despre efectul acestor atribuții asupra parintilor revin cu detalii într-o postare viitoare care va include opinia unui expert.

Distribuie

Cât de mult s-a digitalizat de fapt educația în pandemie?

de Posted on 4 minute de citit

Pandemia care ne-a ținut în case două luni și ne-a mutat munca, educația și viața socială pe ecrane a însemnat o digitalizare în forță și în multe rânduri forțată pe multe paliere.

Cu reușite și insuccese, această perioadă de upgrade tech în educație sub imperiul nevoii a însemnat un avans în aplicarea tehnologiei care nu s-ar fi întâmplat în ani de zile.

De altfel, în acest domneiu cred că s-au văzut cel mai bine potențialul digitalizării dar și slăbiciunile acestui proces făcut pe repede înainte.

Despre acest subiect am povestit la Europa Fm cu Dragoș Iliescu expert în testare şi colaborator OECD pentru testările PISA care mi-a spus că ”aceste două luni au grăbit ceea ce s-ar fi întâmplat în doi ani la noi în România”

Elevii s-au adaptat rapid, mai greu a fost pentru unii profesori chiar. Cu acest prilej mulți dascăli au încercat diverse platforme.

Digitalizare în școală și nu prea

Mirela Tanc este o profesoară premiată de Microsoft iar trecerea la cursurile online – în cazul ei – nu a fost atât de dificilă. Chiar și așa își amintește și ea într-un interviu la #backinbusiness că au fost situații la început când copiii au mâzgălit tabla virtuală căci au descoperit înaintea profesorilor unele funcții ale aplicației de videoconferință.

”A trebuit să mă adaptez și să învăț toate dedesubturile platformei. Le mulțumesc pentru asta” spune Mirela Tanc care a implementat la orele ei – încă dinainte de pandemie și tehnici de învățare prin gamification. Ce înseamnă asta? De exemplu: le-a cerut elevilor pasionați Minecraft să creeze în joc secvențele preferate dintr-o anumită carte. Exercițiul – unul tehnic i -a determinat pe copii să citească – ceea ce nu prea făceau înainte.

Școala online, opțiune pentru perioada de pandemie sau o nouă față pentru sistemul de învățământ

În plină pandemie, digitalizarea și-a dat, pe nepregătite, examenul de intrare la școală. În unele școli, tranziția spre clasele din mediul virtual a fost netezită, acolo unde exista infrastructura necesară, de profesori pasionați de metode alternative de predare. În alte zone unde sărăcia nu este o statistică ci o realitate, reîntâlnirea elevilor cu profesorii este o provocare care își găsește răspuns în creativitate și stăruință. Două exemple, două lumi, o singură pasiune pentru a preda. Faceți cunoștiință în acest episod #backinbusiness cu Dana Guteniuc, directorul Școlii Gimnaziale Cilibia din județul Buzău și cu Mirela Tanc, profesoară de limba română, din Oradea, premiată de Microsoft.

Posted by Back in Business Romania on Friday, April 24, 2020

În extrema cealaltă – sunt școli în zone defavorizate unde părinții trăiesc din ajutoare sociale sau din munci sezoniere și unde tehnologia înseamnă poate un telefon, în cel mai fericit caz.

Dana Guteniuc este directorul Școlii Gimnaziale Cilibia din județul Buzău – unde în prima parte a pandemiei singura sursă de venit a părinților consta în vinderea plantelor sezoniere.

”Când s-a pus problema să facem online nici nu am îndrăznit să mă gândesc. Foarte mulți elevi nu au acces la telefoane, tablete sau laptopuri pentru a putea participa” spune Dana Guteniuc care a început atunci să scrie scrisori peste scrisori și în cele din urmă a făcut rost prin sponsorizări pentru câteva tablete.

Primul pas tehnic a fost făcut. Al doilea este un proces în lucru deloc ușor în care entuziasmul contagios al profesoarei ar putea fi demarajul unei digitalizări reale și nicidecum vreun mult așteptat și pun pariu – întârziat încă mult timp – program concret de digitalizare a școlii românești.

Ce înseamnă defapt școala online?

Între aceste două cazuri la extreme, în numeroase situatii, școlile au apelat la platforme sociale pentru nevoile educaționale.

Cu alte cuvinte – în multe cazuri Facebook sau WhatsApp au fost variantele de lucru alese.  Pentru multe cursuri s-au folosit deja mult cunoscutul ZOOM care – prin faptul că este ușor de folosit a câștigat mulți utilizatori în diverse domenii.

În variantele bune – opțiunile în școli s-au îndreptat spre Google ClassRoom sau Teams care au multe funcții din aplicații sunt gândite pentru organizarea orelor și comunicarea efiecientă între dascăli și elevi.

Totuși oferta de opțiuni sofisticate pentru educație digitală este restrânsă remarca în acel interviu Dragoș Iiescu care sublinia că se impune și o schimbare de atitudine: ”Este ridicol să spui că tot ce poate face tehnologia în educație e să te ajută să transmiți mesajul, pe care tu l-ai fi transmis în clasă, față în față, prin intermediul ecranului”, spunea Dragoș Iliescu. Și aici vine de fapt next step.

Școala online nu trebuie să fie o clasă de ecrane distanțate fizic ci este necesară schimbarea modului în care se structurează materia și se predă

Un alt specialist în educație mi-a spus că din pandemie trebuie să rămânem cu două învățături: toate materiile trebuie să aibă o componentă digitală și una utilă.

În timpul stării de urgență și de alert,  unele platforme educaționale online – de tip Adservio despre care am scris aici sau Brio (o platformă educațională de testare) – privite până acum ca soluții pentru o nișă de școli și-au demonstrat utilitatea.

De exemplu, prin folosirea în școală a platformei Adservio – printr -un algoritm inteligent, elevul află orientativ dacă va fi sau nu ascultat iar profesorul are statistica notelor generată la un singur click.

În cazul testelor Brio rapoartele de performanță generate după fiecare sesiune de testare arată în detaliu zonele de competență ale unui elev, precum și zonele unde acesta trebuie să mai lucreze.

Digitaliada este o platformă care – printre altele –  integrează în intercațiunea din școala digitală și părintele care primește programarea testelor și a evenimentelor școlare (ședinte, festivități) și rezultatele obținute de elevi la acestea.

Multe asemenea platforme și-au oferit beneficiile gratis –dar evident la un moment dat vor reveni la servicii cu plata. Pe de altă parte, și platformele de e-meet

Partea bună este că procesul de transformare a sistemului de educație a început.  Mai greu sau în forță dar suntem, zic eu, pe un drum bun.

Photo by JESHOOTS.COM on Unsplash

 

Distribuie