All Posts By Nagy Julia

În vremuri de pandemie: iVideo, fii memorabil(ă)

de Posted on 4 minute de citit

Pandemia ne-a schimbat viețile în ultimele luni cum numai în SF-uri ne imaginam demonstrându-ne astfel cât de fragilă era viața noastră obișnuită. Aceste momente de transformări sociale disruptive ne-au obligat să ne confruntăm temerile, preconcepțiile și valorile.

Viața mult blamată din fața ecranelor a devenit o rutină. Teama de a te pune în fața camerei a fost surmontată de nevoie iar comunicarea video s-a transformat într-un standard. De la ședințele corporate prin video-call, la marketing video pentru micile și marile afaceri, de la cursurile online, la orele de fitness transmise pe FB, de la întâlnirile cu medicii și terapeuții online, la cumpărături în mediul virtual – toate împreună brodează un univers încă haotic al imaginilor în care dacă I(ai)video nu e suficient. Pasul necesar este să fii memorabil(ă).

Despre identitate vizuală

Identitatea vizuală este un concept pe care-l asociem la prima vedere cu brandurile, cu companii. În vremuri în care vizualul a devenit însă un mod de viață, conceptul se aplică fiecăruia dintre noi. Când spui brand, spui cunoscut și recognoscibil. În marea de construcții video – devenite accesibile oricui prin intermediul tehnologiei – elementele distinctive sunt cruciale.

Fondatorul gigantului Amazon, Jeff Bezos a afirmat la un moment dat iar remarca a devenit reper – că brandingul este „ceea ce spun oamenii despre tine atunci când nu ești în cameră”.

Construcția identității vizuale personale începe cu întrebarea: Cum vreau să fiu văzut? Iar drumul interogativ continuă cu: Ce trăsături mă fac unic? Și da, suntem unici fiecare dintre noi. Ce trăsături vreau să fie vizibile? Sau ce trăsături vreau să îmi asum? Ce pasiune mă definește? Răspunsurile nu vor fi instant. Este o călătorie, un proces.

Memorabili sunt cei care ies în evidență

Uneori încercăm, în mod voit, să diminuăm elementele care ne scot din tipare din teama de a nu ieși din rând. Extraordinarul este de multe ori exact precum construcția acestui cuvânt: extra-ordinar = ieșit din ordinar, născut din comun și devenit extra.

A găti este ceva comun, o preocupare cotidiană care atunci când e însuflețită de pasiune poate deveni extra-ordinar, un succes dacă este acompaniat de elemente recognoscibile și de cosecvență. Povestea Jamila a început într-o bucătărie de cartier din Giulești. Acum succesul se măsoară în 1,2 milioane de subscriberi pe Youtube.

La început nu vedeai decât mâinile ei, elemente devenite de neuitat: mâini de bunicuță fără să fie bunicuță, citeam pe undeva o descriere care mi s-a părut perfectă. Fără să o vezi știi că e ea. Sunt mâinile care frământă, amestecă și care promit rețete care să iasă oricui. Iar rețetele ies. Geanina pe numele ei a construit un brand de la zero. A învățat împreună cu soțul ei să creeze video-uri, fără a avea o pregătire în acest sens.

Cât de mult contează culorile și logou-ul

Culorile și logoul sunt elemente ale identității vizuale care plasează în memoria urmăritorului un semn de carte. Chiar dacă nu conștientizăm culorile spun multe. Fiecare culoare este asociată tradițional cu trăsături sau stări și stârnește răspunsuri emoționale. Roșu de exemplu este o culoare asociată deseori cu pasiune și energie iar albastrul sugerează calmitate și stabilitate.

Într-o piață aglomerată, o culoare sau o combinație de culori înseamnă pasul în față Culoarea nu trebuie tratată în niciun caz ca un element secundar, ea poate defini memorabilitatea identității vizuale. Gândiți-vă la logoul colorat Google sau simbolul alb minimalist Apple.

Marques Brownlee la 14 ani înregistra primul vlog – un review după ce își cumpărase un laptop. La 25 de ani are 11,7 milioane de subscriberi pe youtube și este considerat unul dintre cei mai buni review-eri, vloger pe tech de pe glob.

Culorile din logoul lui: roșu (energie cum spuneam mai sus) și negru (sofisticat, putere) pe un fond alb (claritate, simplitate). Logoul a fost îmbunătățit de-alungul anilor, culorile însă au rămas aceleași.

Spuneam la începutul articolului că identitatea vizuală nu trebuie să o atribuim doar zonei de business ci fiecăruia dintre noi. Prezența noastră vizuală poate deveni un brand. Hainele, bijuteriile, modul în care ne machiem sau nu – toate acestea pot deveni un trade mark care va aduce aminte utilizatorului/urmăritorului de noi …”atunci când nu suntem în cameră”. Gândiți-vă la tricourile cu mesaje purtate de Andi Moisescu în emisiune Apropo Tv devenite elemente centrale.

Cu gândul mereu la public: cui ne adresăm

Și când ne construim identitatea vizuală trebuie să ne gândim la public, la urmăritorii noștri, celor cărora ne adresăm. Cum este acel public și în ce măsură trăstura noastră unică, elementele noastre care ne scot din rând îi răspund întrebărilor, așteptărilor și nevoilor sale.

Te provoc să ieși din rând, să fii memorabil(ă). Cum ajungi acolo? E o călătorie care până la urmă te va învăța mai multe despre tine, dându-ți încredere. În cuvintele lui Nelson Mandela: ”Totul pare imposibil până se îndeplinește” – ”Everything seems impossible until it’s done”.

Te aștept să începi această călătorie la cursul iVideo – Cum să faci Video Content care să placă. Ne vedem pe 19 și 26 octombrie. Online.

 

Photo by William Bayreuther on Unsplash

Distribuie

Dragoș Iliescu, expert în testare: Educația online la noi este complet rudimentară

de Posted on 7 minute de citit

Cu noul an școlar care bate la ușă, modul în care va începe școala este încă incert. Va începe – aceasta este singura certitudinea susținută de autoritățile centrale.

În așteptarea răspunsurilor, în funcție de scenariile locale, l-am întrebat Dragoș Iliescu expert în testare şi colaborator OECD cât de pregătit este sistemul educațional din România pentru școala online și hibrid.

Veți afla din acest interviu:

  • de ce predarea online – așa cum este ea utilizată în România este mult mai slabă, decât cea față în față dar și cum școala online poate să descătușeze creativitatea dacă este folosită bine.

  • ce înseamnă gamification în educație.

  • care sunt efectele pe termen lung ale implementării deficitare a educației online.

Iulia: Care sunt diferențele între predarea online/off line/hibrid?

Dragoș Iliescu: Există destule diferențe – sigur, cea mai importantă este locația, a doua în termeni de importanță este flexibilitatea: predarea/învățarea online oferă flexibilitate mai mare în termeni de resurse care pot fi implicate, în termeni de timp (când și cât alegi să petreci pentru a învăța).

Datele arată destul de clar că în cazul educației de masă a copiilor și adolescenților educația realizată exclusiv online nu aduce aceleași beneficii precum educația față în față – deci nu o poate înlocui – dar că este un adjuvant extraordinar atunci când este utilizată împreună cu (și pentru a se adăuga la) predarea față-în-față.

Photo by Roman Mager on Unsplash

Totuși, educația online la noi este complet rudimentară – computerul este utilizat doar ca o mașină de transmitere a exact acelor informații și în același fel structurate precum s-ar fi înâmplat în clasă. Avantajele educației online nu sunt acestea: utilizată așa, predarea online este evident mai slabă decât cea față în față: face același lucru, dar mai prost.

I: Copiii, adolescenții și tinerii asociază ecranele în primul rând cu distracția. Tranziția de la ”ecran=distracție” la ”ecran=școală” s-a făcut sub presiune iar interesul lor în timp poate să scadă. Cum se poate menține atenția și cum se poate spori capacitatea de învățare online?


Dragoș Iliescu: Da, e corectă observația copiii asociază ecranele preponderent cu joaca. Dar acesta e un imens avantaj – și e răspunsul la întrebarea dumneavoastră. Cum poți face școala mai plăcută, cum poți menține interesul elevilor concentrat pentru o perioadă suficientă, cum sporim capacitatea de a învăța online? Transformând școala în joacă, sau măcar dându-i o componentă ludică. Cred că asta e o chestiune fundamentală de atitudine: mulți din dascălii noștri o să spună mai degrabă ”ei, până aici: școala e treabă serioasă, nu ne jucăm cu ea” – sigur că da, dar haideți să nu confundăm obiectivul (serios) cu modalitatea de transmitere.

Copiii învată mai mult și mai bine prin joacă – până și adulții învață mai mult și mai bine prin joacă – deci de ce să nu utilizăm asta în avantajul nostru? E ca și cum ne-am duce să facem lecția de clasa 1 în parc, printre tobogane, leagăne și balansoare – ne ducem în terenul lor de joacă, în tabletă.

E nevoie pentru asta nu doar de resurse educaționale dedicate pentru acest mediu (și mai accentuat ludice) – și pot accepta faptul că asta durează să dezvoltăm – ci mai ales de o regândire a lecțiilor ca motive de joacă (măcar mentală, ideatică).

Există o anumită arhitectură a unui eveniment ludic și această arhitectură trebuie absorbită în lecții. Se discută azi mult de ”gamification” și în parte la asta mă refer și eu – ”gamification” poate fi rezonabil de ușor de implementat chiar fără sisteme dedicate. Dar sunt și alte aspecte, legate de durata unui ”eveniment educațional” în cadrul unei lecții, numărul acestor evenimente, oportunitatea ca elevul să se comparare cu alți elevi sau cu un standard … multe altele. Nu e nici teribil de simplu, dar, sincer, nici teribil de dificil să formăm profesorii pentru a înțelege aceste lucruri – iar de aici la implementare nu e mare distanță.

I: În multe cazuri – ultimul semestru a fost unul pierdut. Mulți copii nu au și nu au acces la device-uri și la net. Riscăm să avem o generație/generații pierdute? Ce categorie de vârstă este cea mai expusă acestui risc? (clasele terminale, altele – a XI-a , a VII-a ?)


Photo by Thomas Park on Unsplash

Dragoș Iliescu: Ei, nu cred că vom avea generații întregi pierdute. Școala nu este singura modalitate de formare și de dezvoltare și nu putem spune că ”au pierdut complet 6 luni” – cel mult că au pierdut un procent din lucrurile care contribuiau la dezvoltarea lor, în acele 6 luni. Cred că elevii din clasele mai mici o să sufere mai puțin – eu am de ex. un copil în clasa 1 și nu cred că este groaznic că au pierdut o parte din aceste 6 luni. Nu e bine, de bună seamă, dar nu e un capăt de țară – pentru că mai toate competențele pe care trebie să le asimileze în clasa 1 sunt ușor recuperabile; mulți dintre copii le au deja. Haideți să trivializez un pic (da, știu că lucrurile nu sunt atât de simple, dar îngroș și eu tușele, ca sa ilustrez problema): până la urmă tot ce trebuie să învețe este să scrie, să citească, să adune și să scadă numere cu 2 poziții. Eh, asta poate învăța și în următoarele 2-3 săptămâni dacă nu știe încă. Și mai are timp să recupereze, fără doar și poate.

Cred însă că dacă a trecut clasa a 12-a peste tine și nu ai făcut jumătate din materie, pe aceea nu mai ai de unde să o recuperezi. Cu cât clasele sunt mai mari, cu atât materia este mai specifică, mai puțin generală – și aspectele specifice au trecut și nu le mai recuperezi, nu mai ajungi altă dată la ele. Gata, a trecut chimia anorganică, nu o mai facem altă dată, acum facem chimie organică. Gata, a trecut istoria medievală a românilor, s-a făcut anul trecut, când noi nu am făcut – la revedere, e pierdută.

I: Suntem din păcate în top la analfabetism funcțional. Cât de mult poate contribui la aceasta stare de fapt școala online pusă în practică deficitar?

Dragoș Iliescu: Analfabetism functional: spun și eu ca Jean Constantin în Secretul lui Bachus – ”Aceste cuvinte ne doare”. Din păcate e una din problemele masive ale României și tot din păcate nu am văzut încă o abordare rațională pentru atacarea acestei probleme. Nu pot să îmi dau seama dacă școala online o să contribuie la accentuarea problemei sau nu – nu am date științifice care să mă ajute să argumentez într-un fel sau în altul.

Bănuiala mea este că va contribui la adâncirea problemei – pentru că educația exclusiv online, într-o țară precum România, nu face decât să accentueze disparitățile.

România este unul din statele europene cu cele mai mare niveluri de disparitate în funcție de statutul socio-economic – cu alte cuvinte, dacă vom compara rezultatele elevilor români la PISA sau TIMSS, sau din partea mea la evaluările naționale sau Bacalaureat, în funcție de statutul socio-economic al familiilor lor (al afluenței, al nivelului de venit, cum vreți să îi spunem), o să observăm diferențe ca de la cer la pământ.

Dacă te-ai născut sărac în România ai practic zero șanse să ieși din sărăcie e o spirală a neîmplinirii.

Iar sistemul educațional, care ar trebui să asigure egalitate de șanse și să fie motorul pentru mobilitatea socială ascendentă, în mod evident nu se achită de această sarcină fundamentală. Mă rog, sărăcia e problema numărul 1 a României și e normal poate să se răsfrângă în toate aspectele vieții noastre – deci de ce nu și în educație? Deci copiii săraci au acces la educație de mai proastă calitate.

În ce fel poate rezolva această problemă educația online? Păi dacă privim partea plină a paharului am putea spune că, sigur, prin resurse online și prin accesarea lor la distanță și un copil sărac poate avea acces la lecțiile celui mai bun profesor din țară.

Dar nu pot să nu mă uit și la partea goală a paharului și să mă întreb cum pot copiii săraci ai unei familii cu 5 copii să aibă acces la acste resurse, când au în casă o singură tabletă, nu au internet și locuiesc totți în 2 camere? Accesul la resursele online și oportunitatea de a participa în condiții decente la educația oferită online nu e o problemă care să poată fi ignorată sau împinsă cu ușurință pe elev. Acesta e motivul pentru care eu cred că problemele se vor accentua doar prin educația oferită exclusiv online.

I: Cum e la alț
ii? un model de școală online/hibrid din Europa de urmat?

Photo by Angelina Litvin on Unsplash

Dragoș Iliescu: Nu există un astfel de model – din simplul motiv că nimeni nu trecuse atât de radical spre imbricarea off- si on-line-ului.

Sigur, vom vedea in urmatoarele 6-12 luni unele sisteme educaționale din Europa migrând mai hotărât și mai eficient decât altele spre acest melanj. Dar deocamdată nu, nu avem.

Avem, sigur, state în care tehnica de calcul a fost atrasă mai mult ca adjuvant al sistemului de predare tradițional, însă în mod cert chiar și în aceste cazuri computerul si online-ul nu erau nimic altceva decât niște resurse suplimentare – nicidecum parteneri egali.

 

 

 

 

Distribuie

Work in progress: O hartă a școlilor conectate la internet. Vezi varianta BETA

de Posted on 2 minute de citit

Jumătate din populația lumii nu are acces la internet iar 360 milioane de tineri NU sunt online. De la aceste realități statistice a pornit o inițiativă care se dorește a fi globală: cartografierea tuturor școlilor conectate la internet.  Proiectul de mapare se numește Project Connect. Va cuprinde 35 de țări și va fi gata în 2023. 

”Criza sanitară a exacerbat situațiile surpinse în statistici iar în lumea celor fără conectivitate la net COVID 19 înseamnă că educația și munca s-au oprit (…) Conexiunea la internet poate însemna pe viitor includerea sau excluderea (n.r. din rândul lumii)”  spune Charlotte Petri Gornitzka, Director Executiv Adjunct Parteneriate – UNICEF care povestește în acest podcast alături de Heather Johnson, Head Sustainability and Corporate Responsibility Ericsson despre acest proiect lansat recent.

Ce apare pe hartă

Deja varianta beta a hărții poate fi consultată aici prin plimbarea mouse-ului pe țările din grafică.

De exemplu, Brazilia are peste 53 de mii de școli, dintre acestea peste 12 mii nu sunt conectate deloc la internet iar circa 10 mii de școli au net cu o viteză de 3Mbsp.

Sunt puține date momentan încărcate. La unele țări apare doar numărul de școli. În timp însă, odată cu popularea hărții cu informații ar urma să fie redate în timp real date care să evalueze calitatea conectivității la internet a fiecărei școli.

Cum se face cartografierea

Maparea se face prin colectarea si verificarea datelor existente din diverse surse, inclusiv prin implicarea locală a partenerilor dar și a celor interesați care se pot înscrie în proiect aici. În gestionarea și crearea hărții se folosesc și tehnologii de tipul machine learning. Datele sunt colectate și gestionate cu respectarea politicilor GDPR, asigură inițiatorii proiectului.

Câte școli sunt conectate la net în România

Pe harta Project Connect nu apar încă date despre România. Ce știm însă din anunțurile recente ale autorităților este că: în țara noastră aproape un sfert dintre clădirile în care învață elevii nu sunt conectate la internet.

Este vorba despre 5.000 de clădiri dintr-un total de 22.000. Încă 2800 de clădiri școlare vor fi conectate la internet prin fibră optică, au precizat guvernanții. Operatoriii de telefonie mobilă ar urma să se implice.

Comparativ cu multe alte state România stă bine statistic, dar dincolo de insenzivitatea numerelor sunt copii și – indiferent de colțul de lume în care trăiesc – pentru ei, zilele acestea, a nu avea acces la internet, poate înseamna și afectarea dreptului la educație.

Photo by Trung Pham Quoc on Unsplash

Distribuie

Peste 100 de emoticoane noi pentru mesajele text :)

de Posted on 1 minute de citit

Aplicațiile de mesagerie sunt în trend iar în emoticoanele au devenit nelipsite din mesajele noastre indiferent de vârstă și ocupație devenind ele însele o metodă de comunicare universală, relaxantă și amuzantă.

Se estimează că, la nivel global, aproximativ 45% din emoji trimiși sunt fețe fericite, iar 12% din totalul emojilor se referă la inimi de diferite tipuri.

Peste 100 de emoticoane noi-nouțe vor ajunge pe telefoanele noastre. Așa că vom putea insera în textele noastre chipuri zâmbitoare noi, grafice cu animale și mâncăruri. Printre noutăți: un emoticon zâmbitor dar care are și o lacrimă, un urs polar, două personaje care se îmbrățisează sau chipuri de bărbați sau femei cu fața parțial acoperită cu voal. 

Ele vor veni cu upgrade-ul Android 11 și iOS 14 prin toamnă cel mai devreme. Unele emoticoane au fost reproiectate pentru a arăta mai bine când telefonul este pe dark mode.

Distribuie

Hiking cu telefonul: O tură Instagram(abilă) în Munții Piatra Craiului

de Posted on 4 minute de citit

Traseu: Prăpăstiile Zărneștilor – Cabana Curnătura – vârful Piatra Mică – Fântâna lui Botorog

Telefon în teste:  Oppo Reno 3 Pro 5G

A spus cineva Măgura? sau mai bine zis #magura? Acum îmi pun bocanii în rucsac și am plecat.  Munții Piatra Craiului sunt spectaculoși iar satul Măgura este un loc numai bun de pornit în drumeții în care nu te vei mai sătura să te oprești pentru poze. Ideal așadar pentru o tură …la înălțime cu un telefon nou. Zis și făcut.

Vă plimb în articolul acesta din Prăpăstiile Zărneștilor până sus pe vârful Piatra Mică.  Partner de drum: noul model Reno 3 Pro 5G al chinezilor de la Oppo. Îmi propusesem inițial să pun la grea încercare telefonul, pe parcurs …lucrurile s-au schimbat un pic. Rezultatul a fost însă la …înălțime.

În acest material o să îți povestesc ce mi-a placut la capitolul foto-video la telefonul testat. Pentru început să spunem așa: Reno 3Pro 5G  pastreaza trendul camerelor quad pe spate şi al camerelor selfie decupate intr-o bulina in ecran. Ce nu se vede la exterior dar mi-a plăcut mult la testare este Ultra Steady Video si algoritmului OPPO de stabilizare al imaginii.

La drum prin Prăpăstii, poze și video-uri din mers

Traseul prin Munții Piatra Craiului l-am început cu o plimbare alertă prin Prăpăstiile Zărneștiului nu înainte de a plăti taxa de 5 lei de intrare în rezervație.

În zilele de week-end vei găsi în general un domn lângă o mașină inscripționată care îți va tăia bilet care este valabil 7 zile. Foarte corect și frumos, zic eu.

În plus, domnul respectiv te poate lămuri și cu traseele din zonă. Biletul poate fi plătit și online sau prin sms. Sau poți plăti îniante să ajungi la Măgura, la poșta în Zărnești.

Traseul Prăpăstiile Zărneștilor – Cabana Curmătura este marcat cu bandă albastra. Până în momentul în care începe urcușul prin pădure drumul între pereții impresionanți de calcar este ușor și relaxant pentru oricine.

Totuși, chiar și pentru această bucată ar fi bine să aveți încălțări de munte. Plimbarea în ritm alert în cazul de față am întrerupt-o de câteva ori – pe fugă – pentru fotografii și video-uri. M-am jucat un pic cu opțiunea Ultra Steady pe video. Am filmat din mers și mi-a placut ce a ieșit. Și la zoom face față iar imaginea nu pierde din calitate. Culorile sunt saturate în mod plăcut.

Oprire la cabana apoi …surpriza

Setea de munte la tura aceasta a fost mare. După câteva zile în care a plouat neîncetat am avut parte de o zi frumoasă cu nori spectaculoși pentru fotografii.

Nu aveam în plan neapărat și bucata de traseu cu bulina albastra Cabana Curmătura-Vârful Piatra Mică dar avântul grupului în care mă aflam ne-a mobilizat.

Nu vă ascund că atunci când am văzut lanțurile m-a luat un pic cu emoții dar a meritat din plin. Pe pisc am făcut puține fotografii căci atunci atenția trebuie să fie la picioare și la prize pe urcare. Din nou, thumbs up pentru stabilitatea imaginii. Ca să fiu sinceră …mâna mea nu era foarte stabilă după urcuș. Și un detaliu: telefonul nu mi-a alunecat din mână. Spatele frumos colorat este mat ( avantaj în plus: ”nu colecționează amprente”)

Coborârea de pe Vf. Piatra Mică am făcut-o sprea Fântâna lui Botorog, o coborâre solicitantă pentru genunchi iar bețele pot fi utile.  Peisajul te fură la tot pasul. Lumina scaldă pădurea în jocuri amețitor de frumoase.

O poiană. Un sendviș. O măslină. Și selfie.

La coborâre, un popas. După 45 de minute – o oră (în funcție de pas și de numărul fotografiilor făcute) ajungi în Poiana Zănoaga, loc bun de o pauză și selfiuri fericite.

Deși îți vine să nu te mai ridici și să stai așa, fără niciun gând și să admiri munții, văile te pornești apoi spre bucata finală.  Încă o oră prin pădure și ajungi jos aproape de locul de pornire. 

Un verdict pentru telefon și amintiri frumoase

Victoria din nori și senzația de depășire a propriilor limite – fiind primul vârf pe care am urcat –  au meritat din plin drumul. Verdict pentru telefon?  Oppo Reno 3 Pro 5G este un telefon pentru cei pasionați de fotografiile cu telefonul.

M-am jucat și cu  SoLoop, aplicația de editare  Oppo care îți permite să montezi rapid și creativ. Poti adauga filtre, muzica, poti alege din template-uri de montaj (teme), efecte speciale și poți adăuga și text. Aplicatia este intuitivă, ușor de folosit.

Distribuie

Școala ”hibrid” din toamnă – cel mai probabil scenariu

de Posted on 2 minute de citit

61%  din profesori se așteaptă să înceapă noul an școlar într-un mediu de învățare hibrid – un amestec de învățare la distanță și tradițional, în clase.

87% se așteaptă să folosească tehnologia mai mult decât înainte, odată cu reîntoarcerea în sălile de clasă.

Așa arată rezultatele unui chestionar realizat de Microsoft în rândul celor aproape 500 de membri ai comunității Microsoft Education, reprezentând profesori și lideri ai instituțiilor de învățământ din întreaga lume. Ei au fost solicitați să împărtășească ceea ce au învățat pred#nd la distanță.

Ce au constatat profesorii?

Planurile tradiționale de lecție nu se traduc întotdeauna digital și, în multe cazuri, dascălii au concluzionat că nu pot recrea o zi de școală doar cu sesiuni live.

Răspunsul profesorilor la această situație – cel puțin al celor din comunitatea chestionată – a fost tranziția la un sistem mai flexibil care implică sesiuni înregistrate și live, ore de ajutor pentru teme și sarcini independente.

Dascălii din comunitatea amintită au învățat să folosească aplicația Teams pentru a preda lecții, pentru a se întâlni cu grupuri mici pentru sprijin și conectare și pentru a da și evalua teme. Profesorii de matematică folosesc OneNote pentru ca elevii să își prezinte activitățile iar funcția de test de la Forms este utilizată la sfârșitul lecțiilor, pentru a verifica nivelul de înțelegere al elevilor. Chiar și jocul Minecraft e utilizat de unii profesori. Despre asta am scris aici. 

Potrivit comunității Microsoft de profesori, peste jumătate au spus că „menținerea interesului elevilor în mediul digital” și „participarea elevilor” sunt provocările principale cu care s-au confruntat în timpul învățării la distanță.

Ceea ce a schimbat dramatic această perioadă a fost implicarea didactică a părinților care au preluat din atribuțiile dascălilor – a mai arătat analiza chestionarului amintit. Despre efectul acestor atribuții asupra parintilor revin cu detalii într-o postare viitoare care va include opinia unui expert.

Distribuie

Cât de mult s-a digitalizat de fapt educația în pandemie?

de Posted on 4 minute de citit

Pandemia care ne-a ținut în case două luni și ne-a mutat munca, educația și viața socială pe ecrane a însemnat o digitalizare în forță și în multe rânduri forțată pe multe paliere.

Cu reușite și insuccese, această perioadă de upgrade tech în educație sub imperiul nevoii a însemnat un avans în aplicarea tehnologiei care nu s-ar fi întâmplat în ani de zile.

De altfel, în acest domneiu cred că s-au văzut cel mai bine potențialul digitalizării dar și slăbiciunile acestui proces făcut pe repede înainte.

Despre acest subiect am povestit la Europa Fm cu Dragoș Iliescu expert în testare şi colaborator OECD pentru testările PISA care mi-a spus că ”aceste două luni au grăbit ceea ce s-ar fi întâmplat în doi ani la noi în România”

Elevii s-au adaptat rapid, mai greu a fost pentru unii profesori chiar. Cu acest prilej mulți dascăli au încercat diverse platforme.

Digitalizare în școală și nu prea

Mirela Tanc este o profesoară premiată de Microsoft iar trecerea la cursurile online – în cazul ei – nu a fost atât de dificilă. Chiar și așa își amintește și ea într-un interviu la #backinbusiness că au fost situații la început când copiii au mâzgălit tabla virtuală căci au descoperit înaintea profesorilor unele funcții ale aplicației de videoconferință.

”A trebuit să mă adaptez și să învăț toate dedesubturile platformei. Le mulțumesc pentru asta” spune Mirela Tanc care a implementat la orele ei – încă dinainte de pandemie și tehnici de învățare prin gamification. Ce înseamnă asta? De exemplu: le-a cerut elevilor pasionați Minecraft să creeze în joc secvențele preferate dintr-o anumită carte. Exercițiul – unul tehnic i -a determinat pe copii să citească – ceea ce nu prea făceau înainte.

În extrema cealaltă – sunt școli în zone defavorizate unde părinții trăiesc din ajutoare sociale sau din munci sezoniere și unde tehnologia înseamnă poate un telefon, în cel mai fericit caz.

Dana Guteniuc este directorul Școlii Gimnaziale Cilibia din județul Buzău – unde în prima parte a pandemiei singura sursă de venit a părinților consta în vinderea plantelor sezoniere.

”Când s-a pus problema să facem online nici nu am îndrăznit să mă gândesc. Foarte mulți elevi nu au acces la telefoane, tablete sau laptopuri pentru a putea participa” spune Dana Guteniuc care a început atunci să scrie scrisori peste scrisori și în cele din urmă a făcut rost prin sponsorizări pentru câteva tablete.

Primul pas tehnic a fost făcut. Al doilea este un proces în lucru deloc ușor în care entuziasmul contagios al profesoarei ar putea fi demarajul unei digitalizări reale și nicidecum vreun mult așteptat și pun pariu – întârziat încă mult timp – program concret de digitalizare a școlii românești.

Ce înseamnă defapt școala online?

Între aceste două cazuri la extreme, în numeroase situatii, școlile au apelat la platforme sociale pentru nevoile educaționale.

Cu alte cuvinte – în multe cazuri Facebook sau WhatsApp au fost variantele de lucru alese.  Pentru multe cursuri s-au folosit deja mult cunoscutul ZOOM care – prin faptul că este ușor de folosit a câștigat mulți utilizatori în diverse domenii.

În variantele bune – opțiunile în școli s-au îndreptat spre Google ClassRoom sau Teams care au multe funcții din aplicații sunt gândite pentru organizarea orelor și comunicarea efiecientă între dascăli și elevi.

Totuși oferta de opțiuni sofisticate pentru educație digitală este restrânsă remarca în acel interviu Dragoș Iiescu care sublinia că se impune și o schimbare de atitudine: ”Este ridicol să spui că tot ce poate face tehnologia în educație e să te ajută să transmiți mesajul, pe care tu l-ai fi transmis în clasă, față în față, prin intermediul ecranului”, spunea Dragoș Iliescu. Și aici vine de fapt next step.

Școala online nu trebuie să fie o clasă de ecrane distanțate fizic ci este necesară schimbarea modului în care se structurează materia și se predă

Un alt specialist în educație mi-a spus că din pandemie trebuie să rămânem cu două învățături: toate materiile trebuie să aibă o componentă digitală și una utilă.

În timpul stării de urgență și de alert,  unele platforme educaționale online – de tip Adservio despre care am scris aici sau Brio (o platformă educațională de testare) – privite până acum ca soluții pentru o nișă de școli și-au demonstrat utilitatea.

De exemplu, prin folosirea în școală a platformei Adservio – printr -un algoritm inteligent, elevul află orientativ dacă va fi sau nu ascultat iar profesorul are statistica notelor generată la un singur click.

În cazul testelor Brio rapoartele de performanță generate după fiecare sesiune de testare arată în detaliu zonele de competență ale unui elev, precum și zonele unde acesta trebuie să mai lucreze.

Digitaliada este o platformă care – printre altele –  integrează în intercațiunea din școala digitală și părintele care primește programarea testelor și a evenimentelor școlare (ședinte, festivități) și rezultatele obținute de elevi la acestea.

Multe asemenea platforme și-au oferit beneficiile gratis –dar evident la un moment dat vor reveni la servicii cu plata. Pe de altă parte, și platformele de e-meet

Partea bună este că procesul de transformare a sistemului de educație a început.  Mai greu sau în forță dar suntem, zic eu, pe un drum bun.

Photo by JESHOOTS.COM on Unsplash

 

Distribuie

Cum filmezi corect și bine cu telefonul pe care-l ai deja

de Posted on Locație 2 minute de citit

Până de curând a te pune în fața camerei era o chestiune evitată de mulți. Eu nu sunt fotogenic(ă)” sau Eu nu arăt bine pe filmări” – erau motivele invocate uneori cu convingere, alteori cu timiditate. Fastforward: viața în pandemie, în 2020. Ecranele au devenit parte din rutina noastră. Mulți dintre noi intrăm în vide-call-uri, folosim camerele de pe telefoane sau laptopuri, descoperind diverse aplicații și creăm deja – forțați de împrejurări – materiale video. Iar în aceste condiții a alege/ a face un cadru bun, a avea o lumină bună, un sunet care să păstreze atenția și un mesaj structurat care să păstreze interesul devin elementele cheie care fac diferența între un video …și un video de calitate.

Mai mult ca oricând comunicarea a devenit …video. Americanii au vizionat cu 85% mai multe minute de materiale video în martie 2020, comparativ cu martie 2019, potrivit unui raport Nielsen.Creșteri ale consumului se înregistrează și în Europa iar o simplă verificare a noii noastre rutine pe timp de pandemie va rezulta, în aproape fiecare caz – pot paria – că petrecem mai mult timp uitându-vă la diferite video-uri pe rețelele de socializare ori pe diverse platforme de filme ori educaționale.

Conținutul video a devenit un MUST HAVEiar ustensilele pentru a deveni creatori de conținut video sunt la îndemâna oricui. Diferența între un conținut bun de altul și unul care va fi trecut cu vederea stă în a face totul cu...C(uraj)A(titudine)P(lan). Aceasta este convingerea mea din ani de experiență.

Cum C-ul (curajul) poate l-am rezolvat zilele acestea forțați de imprejurări – restul înseamnă exercițiu și perseverență. În urmă cu zece ani, Marques Brownlee era un licean în vârstă de 14 ani dintr-o suburbie din New Jersey care își folosise alocația pentru a cumpăra un laptop nou pentru școală. La câteva mii de videoruri distanță și un deceniu – are peste 10 milioane de abonați pe Youtube fiind cunoscut ca unul dintre cei mai buni vloggeri care face review-uri pe tech.

Conținutul video este un instrument puternic de branding, marketing, PR și vânzări. Un conținut video care să atragă și să răspundă unor nevoi punctuale trebuie să respecte niște criterii și standarde. Și lucrul acesta nu este atât de greu pe cât sună. Fiind consumatori de video – multe lucruri le știți ori le intuiți deja.

Pentru restul voi fi ghidul vostru la cursul ”iVideo: Cum să faci conținut video care să placă” de la Fundația Calea Victoriei. Cursul începe pe 28 aprilie. Ne vedem în două zile de marți pentru două ore bune!

Photo by Joey Huang on Unsplash

 

Distribuie

Inelul Oura ar putea să identifice primele simptome COVID 19. Eu am inelul de un an

de Posted on Locație 6 minute de citit

Inelul smart Oura este un device gândit să îți monitorizeze în primul rând calitatea somnului. Produs de o firmă din Finlanda inelul a fost inclus într-un studiu: peste 2.000 de lucrători din domeniul sănătătii din SUA vor participa la o cercetare realizată de Universitatea din California pentru a stabili daca acest gadget purtat pe deget poate prezice simptomele bolii care caracterizeaza COVID-19. Ceea ce diferențiază inelul de alte device-uri care monitorizează semnele vitale este că pe lângă măsurarea frecvenței cardiace si a ritmului de respirație poate ”citi” și temperatura corpului. Tocmai această funcție a calificat inelul pentru acest studiu.

Anunțul privind cerecetarea – la care pot participa și utilizatorii inelului din întreaga lume – l-am văzut recent când – după o perioadă în care nu am mai intrat în aplicația inelului- am revenit la ea curioasă fiind dacă stresul pe care-l trăim în aceste zile de pandemie îmi afectează somnul.

În acest material vă povestesc cum funcționează inelul, cum a fost confirmat diagnisticul de COVID 19 în cazul unui finlandez purtător al unui asemenea device și cum îmi urmăresc eu calitatea somnului și temperatura corpului. La final – îți spun de ce am decis să mă înscriu și eu în acest studiu.

Ce și cum măsoară inelul

Oura Ring – inel smart

Inelul Oura este ca o verighetă groasă. La o primă vedere nu pare vreun device smart. Este realizat din titan foarte ușor. Partea interioară este transparentă și poți să vezi senzorii integrați. Inelul are un senzor infraroșu de măsurare a pulsului, un accelerometru 3D, un giroscop și un senzor de măsurare a temperaturii corpului. Inelul îți furnizează în aplicația ei date defalcate pe trei categorii: Sleep (somn), Readiness (Cât de pregătit ești pentru o nouă zi) și Activity (activități sportive, exerciții de respirație  pe care le poți adăuga manual sau din alte aplicații etc).

La prima categorie ai date despre cât ai dormit, cât a fost somn profund, REM și somn ușor, cât de repede ai adormit și cum a evoluat ritmul cardiac în timpul nopții. De altfel, inițial această ultimă colectare de date și analiză îmi stârnise atenția. Eu mi-am cumpărat anul trecut inelul să văd dacă ma odihnesc bine în orele puține pe care le dorm noaptea (trezindu-ma la 4 și ceva dimineața pentru a fi la radio la 5) și pentru că inima mea …o mai ia la goană.

La Readiness – aplicația îți adună – printre altele datele privind ritmul cardiac pe timp de odihnă, variabilitatea ritmului cardiac, temperatura corpului și îți dă un punctaj între 10 și 100 care îți spune cât de pregătit ești pentru a doua zi. În timpul săptămânii eu sunt undeva între 77 și 85.

Cum spuneam și în acest prim articol de anul trecut – eu am un inel din a doua generație îmbunătățită, cu un design mult mai fain față de primul. 

Un pic de istorie: inelul a fost prezentat prima data pe platforma kickstarter.com în 2015. În 2016 a primit premiu pentru inovație la târgul CES de la Las Vegas. Noua variantă a inelului cea pe care o am eu a intrat prezentat prima dată la CES în 2016, unde a și primit premiu pentru inovație iar apoi în 2018 au fost lansate noile modele)

Funcția care ar putea identifica primele simptome de îmbolnăvire

După cum explică producătorii inelului – la detalierea funcției de măsurare a temperaturii – corpul nostru are un soi de termostat intern iar scopul este să fie menținută temperatura considerată optimă care variază pe parcursul unei zile între 36.5 și 37.5 grade Celsius. ”Ceasul intern” – ritmul circadian determină fluctuații ale temperaturii corporale. Stabilitatea acestei temperaturi reflectă capacitatea sănătoasă a corpului de a crea căldură sau de a răci. (explic și eu cât de simplu am înțeles, în termeni cât mai ne-medicali așa că să imi fie cu iertare dacă ratez ceva ).

Grafica variatiilor temperaturii corporale. Sursa foto: www.oura.com
Grafica variatiilor temperaturii corporale. Sursa foto: www.oura.com

Temperatura de bază a corpului unui individ se modifică, de obicei, cu aproximativ 1 °C între valorile sale cele mai ridicate și cele mai mici în fiecare zi. Orice în afara acestui interval indică faptul că ceva îți provoacă corpul și îl împiedică să se regleze. Și aici – inelul ar putea fi un ajutor în identificarea primelor simptome de Covid 19 care știm că se manifestă la început, în general, prin febră.

Un finlandez care avea inelul smart a fost diagnosticat cu COVID 19

Deja inelul a demonstrat în cel puțin un caz care a făcut înconjurul lumii că ar putea ajuta la diagnosticarea precoce a bolii Covid 19. Petri Hollmen este patronul unei firme de catering din Finlanda. Pe Facebook a povestit cum primele de semnale de alarmă i-au venit din aplicația inelului Oura.

”Am deschis aplicația Oura (inelul care îmi monitorizează somnul, respirația, temperatura corpului etc) și am rămas surprins cât de scăzută a fost valoarea la Readiness. Era 54 în condițiile în care valoarea normală a mea varia între 80-90, iar cauza acestei valori scăzute a fost legată de temperatura ridicată a corpului meu. Am avut cu + 1 grad Celsius comparativ cu normalul, așa că ai putea spune că aproape am avut febră”. Ulterior a contactat autoritățile, i s-a făcut testul și a venit confirmare că este infectat cu noul tip de coronavirus. Alături de familia sa s-a izolat în casă. Simptomele lui au fost ușoare și acum este bine.

Cum folosesc eu inelul în ultima perioadă

Vă spuneam că eu inelul l-am cumpărat pentru a vedea cât de bine dorm. De-alungul lunilor am avut și momente de dezamăgire pentru că uneori existau ”gaps” (perioade lipsă) în monitorizarea ritmului cardiac de peste noapte. Nu întotdeauna dar existau. Ulterior au venit câteva update-uri iar din iarnă monitorizarea ritmului cardiac îmi apare pe tot parcursul nopții. La temperatura corporală mă uitam rar. Era pentru mine un indice interesant, de exemplu, în urmărirea ciclului menstrual, tempertaura se modifică…în pas cu hormonii. În rest, nu îi dădeam prea mare atenție acestui indice până când …pandemia a devenit dintr-un SF o realitate zilnică. Cum unul din simptomele infectării cu noul tip de coronavirus este febra am spus să verific mai îndeaproape evoluția variațiilor temperaturii corporale.

Ce crește sau scade temperatura corpului

În zile liniștite – temperatura corpuluimeu variază cu -0,1 + 0,2 grade. Vă dați seama ce trăire am avut într-o noapte în care temperatura corpului a crescut cu jumătate de grad. Mi-am luat temperatura și eram bine dar unde de teamă mă fulgerase scurt. A doua zi dimineața – m-am întins la 4.20 să închid alarma și să intru rapid în aplicație să văd cum stau cu tempertaura: scăzuse la + 0,2. Încă nu total liniștită am căutat explicații și am aflat că temperatura corpului poate să crească dacă faci seara sport… (ceea ce am început să fac în casă, aproape zilnic) sau dacă ești stresat. Și mi-am dat seama că într-adevăr perioada aceasta în sine cu drumuri puține și motivate, stat la aer pe o dâră de soare la terasă și lipsa …mersului mult (care pentru mine este reconfortat) – toate acestea s-au transformat într-un stres. Dușul rece poate de asemenea crește tempertaura corpului iar cel cald o reduce.

Cum va avea loc studiul cu inelul Oura

Scopul studiului despre care v-am scris la începutul acestui articol este dezvoltarea unui algoritm care poate prezice simptomele bolii. Studiul se va derula timp de trei luni timp în care inelel vor fi utilizate de 2000 de medici și asistente iar datele pe care le adună device-ul de pe deget vor fi analizate. ȘI utilizatorii din intreaga lume care au sau isi vor comanda acest inel se pot inscrie in studiu urmând un link din aplicație. Ceea ce o sa fac si eu.

Oura Ring - inel smart
Port inelul Oura de aproape un an

Distribuie

Pe timp de pandemie: Viața în fața ecranelor. Experiența mea și ce spune un psihoterapeut

de Posted on Locație 6 minute de citit

       Sunt obișnuită cu ecranele. Stau în fața camerelor de ceva ani dar modul în care …ecranele au ajuns să facă parte din viața mea nu îl intuiam și dacă îl vedeam era doar o proiecție SF într-o variantă proprie de StarTrek. Acest material este despre experința mea zilnică din această perioadă când epidemia de coronavirus ne ține în casă.

      Acest material este despre periplul oamenilor din ecranul mic al telefonului meu și despre dialogurile din fața laptopului – unde am renunțat la plasturele de pe cameră. Experiențe devenite o nouă rutină – probabil similară cu cea a multora dintre noi toți în aceste zile. Am întrebat-o pe Marilena Gheorghiță, o prietenă psihoterapeut cum ne va afecta această perioadă. Răspunsul e suprinzător.

****

Ora 4.20…

       Sună alarma. Mă dau jos din pat. Și urmează un ritual executat cu ochii aproape închiși. Baie, haine, cafea. Ieșit. Urcat în mașină. Ajuns. Dau cu legitimația și intru în radio. Aprind luminile, hol, redacție. Mă duc la biroul meu. Scot dezinfectantul și șterg masa – gest devenit liturgic. Așez telefonul. Și o salut. E colega mea, prin videoconferință. De ceva vreme funcționăm așa. Și ea e lângă mine …în ecranul acela mic. E aici cu zâmbetul ei blând, vocea aceea perfectă și capul. limpede care ordonează tăvălugul de informații.

În timpul zilei…

       În ecranul mic – apare din când în când un om mic, dornic de joacă și mă întreabă de ce nu vin la el. Apoi tot el, înțelept, cu un sâsâit topitor spune: ”E virusul ăsta…” ridică din umeri și îl aduce pe ChițChiț. În timp ce dispare din nou din cadru revine mama lui, Valentina cu Sâmburel – cel mai nou membru al familiei pe care l-am văzut doar prin …telefon

      Cu M., fiica unei prietene – colorez. Ne prezentăm creioanele prin video-call. Alegem culorile după semnificația lor. Ei îi place ca în mijloc să fie …”o explozie de culoare”. Eu merg pe nuanțe de violet și verde. Un pic de orange – pentru că scrie în cartea lui M. că orange înseamnă optimism.

Seara…

      Cu Mari, prietena mea mă văd pe la 18.00. Am încercat zoom. Cu ea într-o fereastră și cu video-ul din aplicația Yoga Daily în altă fereastră. Uneori rămânem doar pe whastapp video. ”În planșă, apoi Câinele cu fața în jos”. Și ne ținem de treaba. ”Namaste” – la finalul unui curs stângaci dar eficient. Apoi ne așezăm zâmbind la povești. ”Ne vedem mâine”. Iar mâine reîncepe…alarma de la 4.20.

Dupa ora de yoga

****

         Zilele se succed estompându-se diferențele. Lunea e ca vinerea, vinerea e ca marțea. Duminica e altfel însă. 9.30. Îl salut. E Laurențiu, colegul de la 24IT. E într-un ecran mare. Vesel că ne vedem …live. Sau mă rog – LIVE – prin internet. Într-o ediție mi-a făcut o fotografie prin skype (vezi imagine sus ). O jumătate de oră de emisiune. Trece zâmbind. El acolo. Eu aici. Împreună într-un ecran.

În direct la 24IT

Ce spune un psihoterapeut

         Am întrebat-o pe Marilena Gheorghiță – prietena mea care este și psihoterapeut – cum ne va afecta această perioadă și cum vom ieși din ea. Iată ce mi-a scris.

       ”Contextul în care ne aflăm în acest moment este unul în care suntem supuși la factori de stres suplimentari. Dar o calitate a omului este aceea în care poate să se adapteze condițiilor de viață, indiferent cum sunt acestea sau cât de des se pot schimba acestea, într-un mod alert sau într-un ritm mai scăzut.

           Izolarea socială poate fi cea mai grea de îndurat, întrucât una dintre nevoile psihologice ale omului, ale individului, este aceea de a fi conectat, adică de a aparține. Ceea ce trebuie noi să înțelegem este faptul că această nevoie poate fi în continuare asigurată sau satisfăcută pentru că izolarea socială nu înseamnă însingurare, înseamnă că începi să socializezi altfel decât o făceai până acum. E drept nu mai putem sta față în față cu oamenii, nu putem să mai strângem mâini, să primim îmbrățișări sau să ne pupăm oamenii dragi care se află și ei în izolare, în propriile case.

           Varianta online, adică în fața unui ecran, de socializare este una care ne ține ancorați în realitatea obiceiurilor noastre, acelea prin care ne menținem relațiile interumane. Socializam și înainte de pandemie în această formulă – online- dar aveam și partea palpabilă a vieții. Unii dintre noi se adaptează mai ușor la aceste noi condiții, alții mai greu, pentru că suntem indivizi diferiți, cu reacții diferite la situații similare.

           Socializarea online, la fel ca orice alt consum de activitate trebuie să țină cont de o regulă care se aplică indiferent de natura ei: ce e prea mult poate să dăuneze. Același lucru se poate aplica și în cazul consumului de infromații în această perioadă. E bine să fim conștineți, să știm ce se întâmplă, dar fără să abuzăm și mai ales fără să ajutăm la distorsionarea realității, folosindu-ne de amalgamul de informații contradictorii, alarmiste sau neverificate. Toate acestea vor duce la adâncirea unui stări de anxietate, de care nu avem nevoie în aceste momente.

           Frica trebuie să fie doar un străjer care să ne facă să fim atenți la sănătatea noastră și a celorlalți, dar ea nu trebuie să ajungă să ne paralizeze. Prin urmare, e foarte bine dacă putem să menținem conversațiile cu prietenii, colegii, cunoscuții, e bine să ne ținem de dieta sănătoasă, chiar dacă asta înseamnă că stăm online în legătură cu nutriționistul nostru sau dacă facem exerciții folosind platformele de pe internet. La finalul acestei perioade, vom fi poate ușor reticenți la mersul cu metroul, în aglomerație, la întâlnirile de la bere în oraș, dar vorbim din nou de capacitatea omul de adaptare la noile condiții de viață.

         E important să facem diferența între ce ni se întâmplă în mod real și ce credem noi că ni s-ar putea întâmpla. În plus, vom vedea comportamente diferite și de la o țară la alta, pentru că fiecare vine cu propria cultură comportamentală și fac referire aici la aspectul colectiv. Asta înseamnă, cum ar spune Alfred Adler, că totul poate fi și altfel. Nu există doar o singură variantă sau doar două, există mai multe. Cum le vedem, ține de disponibilitatea și de subiectivismul fiecăruia dintre noi. Reținem însă și acum și după ce vom ieși din pandemie, un lucru care ne face bine tuturor: interesul social, adică să ne pese de noi, dar și de ceilalți”.

*****

Aici. Acum. Împreună. Cu și fără ecrane.

              Accepțiunile de ”prezent”, ”acum” și ”aici” se transformă. Lumea pe care o știam a rămas supendată undeva. Și a început alta. Probabil va veni o vreme – mai repede sau mai târziu – când ne vom vedea. Live. ”În viu” – cum zic eu. Față în față. Până atunci descopăr că folosim tehnologia cu inimă. În televiziune se spune despre cineva care este telegenic și este capabil să transmită un mesaj care să ajungă la telespectatori că ”trece sticla”.

             Zilele acestea – cu toții ”trecem sticla”. Și e un câștig. Înainte poate petreceam mult timp uitându-ne la ecrane pentru a vedea un eu al nostru pe care-l proiectam. Un eu dorit, visat perfect – cu zâmbet, în poziții devenite clasice. ”Eu la mare”, ”eu în vacanță”, ”eu la muncă”, ”eu fără machiaj” (dar m-am aranjat înainte), ”eu la cafea”, ”eu la munte, deconectată de tehnologie” – (dar făcând poze mereu).

Da, ma recunosc în acești ”eu la..”. Acum ne vedem uneori cu cearcăne, alteori cu zâmbetul care nu cere machiaj, uneori cu cămașă și în papuci de casă discutând lucruri serioase, alteori într-o lumină slabă. Dar ne vedem. Ce lucru prețios. Poate când totul va trece…când voi merge din nou în cafenea cu prietenii voi lăsa telefonul grăbită fiind să pun #lacafea. Și voi sta uitându-mă la ei. Prezentă. Acolo și Atunci. Și da, o să pun și #lacafea, dar poate mai târziu…

Distribuie