Cât de mult s-a digitalizat de fapt educația în pandemie?

de Posted on 4 minute de citit
6 minute de citit

Pandemia care ne-a ținut în case două luni și ne-a mutat munca, educația și viața socială pe ecrane a însemnat o digitalizare în forță și în multe rânduri forțată pe multe paliere.

Cu reușite și insuccese, această perioadă de upgrade tech în educație sub imperiul nevoii a însemnat un avans în aplicarea tehnologiei care nu s-ar fi întâmplat în ani de zile.

De altfel, în acest domneiu cred că s-au văzut cel mai bine potențialul digitalizării dar și slăbiciunile acestui proces făcut pe repede înainte.

Despre acest subiect am povestit la Europa Fm cu Dragoș Iliescu expert în testare şi colaborator OECD pentru testările PISA care mi-a spus că ”aceste două luni au grăbit ceea ce s-ar fi întâmplat în doi ani la noi în România”

Elevii s-au adaptat rapid, mai greu a fost pentru unii profesori chiar. Cu acest prilej mulți dascăli au încercat diverse platforme.

Digitalizare în școală și nu prea

Mirela Tanc este o profesoară premiată de Microsoft iar trecerea la cursurile online – în cazul ei – nu a fost atât de dificilă. Chiar și așa își amintește și ea într-un interviu la #backinbusiness că au fost situații la început când copiii au mâzgălit tabla virtuală căci au descoperit înaintea profesorilor unele funcții ale aplicației de videoconferință.

”A trebuit să mă adaptez și să învăț toate dedesubturile platformei. Le mulțumesc pentru asta” spune Mirela Tanc care a implementat la orele ei – încă dinainte de pandemie și tehnici de învățare prin gamification. Ce înseamnă asta? De exemplu: le-a cerut elevilor pasionați Minecraft să creeze în joc secvențele preferate dintr-o anumită carte. Exercițiul – unul tehnic i -a determinat pe copii să citească – ceea ce nu prea făceau înainte.

În extrema cealaltă – sunt școli în zone defavorizate unde părinții trăiesc din ajutoare sociale sau din munci sezoniere și unde tehnologia înseamnă poate un telefon, în cel mai fericit caz.

Dana Guteniuc este directorul Școlii Gimnaziale Cilibia din județul Buzău – unde în prima parte a pandemiei singura sursă de venit a părinților consta în vinderea plantelor sezoniere.

”Când s-a pus problema să facem online nici nu am îndrăznit să mă gândesc. Foarte mulți elevi nu au acces la telefoane, tablete sau laptopuri pentru a putea participa” spune Dana Guteniuc care a început atunci să scrie scrisori peste scrisori și în cele din urmă a făcut rost prin sponsorizări pentru câteva tablete.

Primul pas tehnic a fost făcut. Al doilea este un proces în lucru deloc ușor în care entuziasmul contagios al profesoarei ar putea fi demarajul unei digitalizări reale și nicidecum vreun mult așteptat și pun pariu – întârziat încă mult timp – program concret de digitalizare a școlii românești.

Ce înseamnă defapt școala online?

Între aceste două cazuri la extreme, în numeroase situatii, școlile au apelat la platforme sociale pentru nevoile educaționale.

Cu alte cuvinte – în multe cazuri Facebook sau WhatsApp au fost variantele de lucru alese.  Pentru multe cursuri s-au folosit deja mult cunoscutul ZOOM care – prin faptul că este ușor de folosit a câștigat mulți utilizatori în diverse domenii.

În variantele bune – opțiunile în școli s-au îndreptat spre Google ClassRoom sau Teams care au multe funcții din aplicații sunt gândite pentru organizarea orelor și comunicarea efiecientă între dascăli și elevi.

Totuși oferta de opțiuni sofisticate pentru educație digitală este restrânsă remarca în acel interviu Dragoș Iiescu care sublinia că se impune și o schimbare de atitudine: ”Este ridicol să spui că tot ce poate face tehnologia în educație e să te ajută să transmiți mesajul, pe care tu l-ai fi transmis în clasă, față în față, prin intermediul ecranului”, spunea Dragoș Iliescu. Și aici vine de fapt next step.

Școala online nu trebuie să fie o clasă de ecrane distanțate fizic ci este necesară schimbarea modului în care se structurează materia și se predă

Un alt specialist în educație mi-a spus că din pandemie trebuie să rămânem cu două învățături: toate materiile trebuie să aibă o componentă digitală și una utilă.

În timpul stării de urgență și de alert,  unele platforme educaționale online – de tip Adservio despre care am scris aici sau Brio (o platformă educațională de testare) – privite până acum ca soluții pentru o nișă de școli și-au demonstrat utilitatea.

De exemplu, prin folosirea în școală a platformei Adservio – printr -un algoritm inteligent, elevul află orientativ dacă va fi sau nu ascultat iar profesorul are statistica notelor generată la un singur click.

În cazul testelor Brio rapoartele de performanță generate după fiecare sesiune de testare arată în detaliu zonele de competență ale unui elev, precum și zonele unde acesta trebuie să mai lucreze.

Digitaliada este o platformă care – printre altele –  integrează în intercațiunea din școala digitală și părintele care primește programarea testelor și a evenimentelor școlare (ședinte, festivități) și rezultatele obținute de elevi la acestea.

Multe asemenea platforme și-au oferit beneficiile gratis –dar evident la un moment dat vor reveni la servicii cu plata. Pe de altă parte, și platformele de e-meet

Partea bună este că procesul de transformare a sistemului de educație a început.  Mai greu sau în forță dar suntem, zic eu, pe un drum bun.

Photo by JESHOOTS.COM on Unsplash

 

Ce părere ai?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

No Comments Yet.