Operațiunea „Salvați Portofelul” sau cum te scapă de shopping o oglindă mare

Da, domnilor,  este adevărat: ne uităm în oglindă. Des. Chiar și atunci când nu recunoaștem. Ne uităm în vitrine ca să vedem cum stă noul tricou. Ne aruncăm ochii pe pereții clăririlor de sticlă (mulțumim inginerilor, arhitecților și evoluției tehnologice, pe această cale) ca să vedem cum stă noul palton vânat zile întregi pe un anume site de fashion până când la l-am prins la reduceri. Da, chiar și când stăm la coadă în hypermarket la măsline, dacă e vreo oglindă ne vom uita să vedem dacă suvițele răscolite de căciulă stau bine. Da, chiar și când glisăm ușile de la congelate dacă se reflectă ceva, noi vom vedea. Ok, nu facem asta tot timpul. Doar 99,99 la sută.

Odată lămurită această treabă să vă zic povestea oglinzii mari, proprietate JN. De când m-am mutat în apartamentul în care stau nu am avut în casă o oglindă în care să mă văd din cap până în tocuri.  Nu eram fericită cu situația neoglindită pe de-a întregul dar mereu erau alte lucruri mai importante de cumpărat. Și, oricum, aveam într-o cameră o oglindă aproape mulțumitoare.  Cu chinuielile amuzante de rigoare, vă las să vă imaginați cum puteți să vedeți pantofii stileto într-o oglinda 100X40. Asta până într-o zi când, în vizită, la prietena mea cea mai bună probam, ca fetele, hăinuțe în fața unei oglinzi mari. Și ea îmi spunea scoțând agale din dulap câte o bluziță, o rochiță. Vezi…asta merge așa, asta poți să o combini așa … Ochii îmi sclipeau, buzele rămăseseră agățate într-un zâmbet. Ok, recunosc prietena mea e meseriașă într ale modei și ea le vede și fără oglindă. Ce am văzut în acel moment este că, defapt și dulapul meu e plin de haine.  Expresia „nu am cu ce să mă îmbrac” era defapt în mintea mea (să ridice două degete cine nu folosește aceste cuvinte) pentru că eu nu vedeam combinațiile.  Zis și făcut. Căutat, documentat, comandat, montat. Oglinda mea a apărut pe laterala dulapului de pe hol.

Deci, doamnelor, înainte să alergați la mall și să vă apucați de cumpărături (oricât de plăcut ar fi acest feeling) faceți un exercițiu. Deschideți larg  ușile dulapului și “dig in”. Apoi,  „walk the cat walk”, respectiv plimbarea din hol sau cameră și…  mai pe românește: fâțâiți-vă . Provocarea este să găsiți un outfit nou-nouț, o combinație nemaipurtată fără să cheltuiți un ban. Și, vă spun din experiență, veți găsi. Și, veți fi fericite. Aproape la fel de fericite ca atunci când vi se returnează cardul cu bonul “operațiune reușită”. Reușită va fi “operațiunea salvați portofelul”. Și dacă mai vine și prietena cea mai bună la o cafea, plus jurizare, momentul e unul perfect. Până la urmă, viața e făcută din bucurii mici.

Iar pe final, pentru că vorbim de oglinzi, vă recomand o carte semnată de un autor drag sufletului meu. „Femeia în fața oglinzii”, de  Eric-Emmanuel Schmitt. E vorba de o altă oglindă, oglinda societății. Lectură plăcută!